Omul care iubea cartile

Bob Comet, un bibliotecar pensionar, duce o viata linistita si retrasa intr-o casa de culoarea mentei din Portland, inconjurat de carti si placeri marunte. Totul se schimba cand, intr-o dimineata, intalneste o femeie in varsta cu mintile ratacite si o duce la centrul pentru seniori unde aceasta locuieste. Sperand sa umple golul pe care il resimte de cand s-a pensionat, Bob incepe sa faca munca de voluntariat la centru, unde se va imprieteni cu personaje excentrice si pitoresti.

 

Sub exteriorul sau rezervat, Bob Comet ascunde amintiri puternice: povestea unui copil care fuge de acasa in ultimele zile ale celui de-Al Doilea Razboi Mondial, iubirea vietii sale pierduta in favoarea celui mai bun prieten, sensul si bucuria descoperite printre rafturile bibliotecii, intr-o viata traita discret, de pe margine.

 

Experientele lui Bob sunt intesate de melancolie, dar totodata luminate de zambetul vietii sale petrecute in preajma cartilor. Patrick deWitt spune cu umor si delicatete povestea unui om aparent banal, dar plin de surprize – o celebrare emotionanta a celor care traiesc tacut, insa cu inima deschisa.

 

„Portretul fictional captivant al unui bibliotecar pensionar care face voluntariat la un centru pentru seniori ne dezvaluie viata personajului principal – tradarile, pierderile, triumfurile – cu umor si tandrete.” (Vanity Fair)

 

„Marele dar al lui deWitt este capacitatea sa de a-l descrie pe Omul Obisnuit in extremis – eroismul tacut care se ascunde chiar sub ochii nostri.” (Telegraph - UK)

 

„In Omul care iubea cartile, deWitt creeaza un personaj incantator in persoana lui Bob Comet, care, la saptezeci si doi de ani si dupa o viata fara asteptari prea mari, gaseste raspunsuri la intrebarile existentiale si prieteni adevarati. O lectura irezistibila!” (Booklist)

 

„Un roman discret, melancolic, perfect pentru serile lungi de vara.” (Town & Country)

 

„Premisa fictiunii lui deWitt este simpla: e nevoie de vreme indelungata ca sa treci peste unele episoade din viata. Exprimandu-se adesea in aforisme taioase, personajele lui retraiesc in minte cate un incident definitoriu, a carui poveste trebuie spusa si respusa pana se intinde ca o pata, patrunzand in toate aspectele propriilor vieti. [...] Intr-o singura scena, deWitt reuseste sa redea intregul parcurs al unei vieti solitare.” (NICOLE FLATTERY, London Review of Books)

 

„Experienta lecturii a fost de-a dreptul fermecatoare, de la un capat la altul. [...] Dialogul este proaspat, iar personajele prind viata numaidecat. Cartile lui deWitt au pur si simplu o energie care le face incantatoare.” (Chicago Tribune)

 

„Povestea dulce-amara a unui bibliotecar pensionar. [...] Cartea ne prinde in mrejele sale treptat, pentru ca, in cele din urma, sa nu ne mai dea drumul.” (Publishers Weekly)