Omul din Castranova. Protoscenariu

Eugen Negrici (n. 1941, Ramnicu Valcea) este critic, istoric literar, stilistician si profesor de literatura romana contemporana la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti.

A publicat urmatoarele volume: Antim. Logos si personalitate (1971), Naratiunea in cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin (ed. I, 1972; ed. a II-a, 1998; ed. a III-a, 2016), Expresivitatea involuntara (1977), Figura spiritului creator (ed. I, 1978; ed. a II-a, 2013;

Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Imanenta literaturii (ed. I, 1981; ed. a II-a, 2009), Introducere in poezia contemporana (1985; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania; Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti), Sistematica poeziei (1988), Poezia medievala in limba romana (ed. I, 1996; ed. a II-a, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania; Premiul Soros), Literature and Propaganda in Communist Romania (1999), Literatura romana sub comunism. Proza (2002), Literatura romana sub comunism. Poezia (2003), Iluziile literaturii romane (2008; Cartea Anului 2008, desemnata de Romania literara si Fundatia Anonimul; Premiul Manuscriptum; Premiul pentru critica/istorie literara al revistei Observator cultural; Premiul de excelenta al revistei Convorbiri literare), Literatura romana sub comunism. 1948-1964 (2010), Simulacrele normalitatii (2011) si Emanciparea privirii. Despre binefacerile infidelitatii (2014; Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Romania).

Cititorii - indraznesc sa spun cititorii mei - deprinsi, cum au fost, sa astepte 'contributii', eventual noi 'contributii teoretice', vor fi poate surprinsi de subiectul si stilul acestei cartulii. Ea face parte din categoria - rareori, din pacate, ilustrata - a datoriilor morale carora s-ar cuveni sa le dam, cu orice pret, curs, apeland fie si la putinele rezerve de energie ce ne-au ramas. De ceva vreme ma urmareste gandul ca scriitorii nostri, ca noi de fapt, nu ne-am facut datoria fata de istoria prea putin luminoasa a acestui popor si ca vaste capitole ale acesteia au ramas neconsemnate sau au fost tratate superficial, stangaci (precum in vremea romantismului) ori in spirit gretos-partinic ca mai tarziu, dupa un secol. ()

Un scenariu, sau, mai bine zis, un pre-scenariu, in care comentariul si divagatia sunt absente, te fereste de derapaje sentimental-eroice si de paguboasa stilistica a efectelor (cu exceptia, poate, a efectului de ansamblu).