Pachet Marin Preda

Pachetul contine titlurile:

1. Cel mai iubit dintre pamanteni vol. I + vol. II + vol. III (1056 pagini)
2. Delirul (504 pagini), Imposibila intoarcere (256 pagini)
3. Intalnirea din pamanturi (456 pagini)
4. Intrusul (328 pagini)
5. Marele singuratic (384 pagini)
6. Morometii vol. I + vol. II (1024 pagini)
7. Risipitorii (440 pagini)
8. Viata ca o prada (304 pagini)

Cel mai iubit dintre pamanteni

„Cel mai iubit dintre pamanteni“ este un roman total […]. Un roman, altfel spus, cu mai multe paliere, mai multe teme si un numar mare de personaje: roman politic (despre obsedantul deceniu), roman de dragoste (istoria unui tanar profesor de filosofie, Victor Petrini, care are credinta ca daca dragoste nu e, nimic nu e), un roman moral (mai exact romanul unui moralist de clasa, in sfera existentiala, in genul lui Camus), in fine, un roman de moravuri despre lumea intelectuala si, in genere, despre lumea romaneasca in regimul totalitar comunist. Un roman puternic, amplu ca un fluviu, romanul, in fine, al unui moralist care judeca necrutator istoria prin care trece. - Eugen Simion

Delirul

„Delirul“ este o scriere inca bruiata de o receptare excesiv de suspicioasa. Recitit cu calm, dar si cu atentia pe care o solicita intreaga rastalmacire, contextuala, dar si tendentioasa, a mizelor scrierii din 1975, cand a aparut, si pana azi, romanul nu numai ca nu dezamageste, dar, alaturi de „Cel mai iubit dintre pamanteni“, pe care il preceda, constituie cea mai serioasa meditatie a scriitorului asupra unei istorii in delir, asupra unei istorii bolnave. In „Delirul“, aceasta istorie inca nu isi ia plenar revansa asupra destinului insului obisnuit, pe care sa-l contorsioneze sau sa-l distruga, asa cum o va face, spre exemplu, in „Cel mai iubit dintre pamanteni“, unde Petrini nu este numai un intrus, ci o victima sigura in ciuda nevinovatiei sale. Acum atentia scriitorului se concentreaza asupra insesi mecanismelor dereglate ale istoriei mari, asupra protuberantelor si personalitatilor sale de exceptie (cele mai multe, malefice), asupra irationalitatii sale profunde, indestructibile, pe care orice interpretare nu face decat sa o dilate si mai mult. (Oana Soare); Imposibila intoarcere-La prestigiul recunoscut al prozatorului s-a adaugat si cel, previzibil, al cugetatorului obsedat de problemele vitale ale timpului sau:volumul „Imposibila intoarcere“, culegere aparent eterogena, cuprinzand insemnari memorialistice, confesiuni de atelier, comentarii literare, opinii si atitudini in legatura cu evolutia societatii actuale si cu viitorul ei, reflectii in marginea unor fapte diverse investite cu o valoare simbolica, era de fapt o carte de mare unitate interioara, dezvaluind o gandire puternica si originala, familiarizata intim cu cele mai subtile idei ale timpului nostru. Rezultatele sunt dintre cele mai inalte, facand din „Imposibila intoarcere“ o carte unica in literatura romana;dezbaterea intelectuala este insotita de implicarea unei profunde constiinte morale si expusa cu o mare forta expresiva. Scriitorul se defineste ca un spirit lucid si nelinistit, atras cu o putere irezistibila de marile teme ale vietii contemporane;dar cartea poate fi citita si ca un jurnal disimulat. - Mircea Iorgulescu

Intalnirea din pamanturi (Cartea de debut)

„Intalnirea din pamanturi“, cuprinde proze publicate anterior in periodice. In ea sunt imaginate conflicte rurale inedite. Prozatorul capteaza limba vorbita, intuind momentele de criza si de salt calitativ din constiintele unor tarani. Desfasurarea verbala savuroasa are virtuti poetice. Ansamblul probeaza vocatia prozatorului pentru un realism al mentalitatilor, vizibila in toata activitatea sa ulterioara. ; Intrusul-„Intrusul“ este, intr-un anume sens, chiar un roman al infrangerii regimului comunist. Nu de catre democratie sau de catre firava opozitie interna, ci 1) de catre fortele obscure ale psihe-ei umane, si 2) de catre propria sa demagogie. Niciunul dintre personajele din roman nu se lasa transformat in vreun fel de catre regim:Surupaceanu devine doar electrician, nu si comunist, Maria ramane o femeie pe care discursul oficial despre „familia socialista“ n-o opreste sa-si caute fericirea in afara cuplului, directorul combinatului, desi se pregateste sa termine facultatea la seral, nu se transforma si in „activistul bun“, oferindu-i eroului Surupaceanu, dupa accident, doar un derizoriu post de portar. […]Paradoxul intregii opere a lui Marin Preda este acela ca invingatori sunt numai invinsii, caci numai ei au puterea de a se ridica si de a o lua de la capat. Conditia tragica a omului, in viziunea lui Preda, rezida in contradictia dintre imposibilitatea reintoarcerii si evidenta incapatanatei reintoarceri a fiintei strivite de istorie. - Razvan Voncu

Marele singuratic

Prin „Marele singuratic“ se continua intr-un fel neasteptat ciclul romanului „Morometii“, reluandu-se un fir epic acolo ramas in suspensie:existenta lui Niculae in intervalul dintre demiterea si reintegrarea lui in functia de activist. „Morometii“ se incheie cu participarea lui Niculae la inmormantarea tatalui sau, cand fiul poarta din nou insemnele puterii;in „Marele singuratic“ sunt descrise evenimentele petrecute imediat dupa excluderea din activul raional. Fostul instructor lucreaza la o mare gradina, langa Bucuresti, concomitent urmand cursurile Facultatii de Horticultura, pe care o absolva chiar cand incepe actiunea romanului. Personajul secundar in „Morometii“, Niculae devine acum protagonist, dar aceasta modificare personala nu are consecinte deosebite:desi prezenta batranului Moromete este episodica, adevaratul „mare singuratic“ el este. - Mircea Iorgulescu

Morometii

Prin „Morometii“, Marin Preda ne vorbeste de tarani cum nu se mai vorbise pana la el. Intr-o literatura saturata, aparent, de materia vietii taranesti, aceasta aparitie parea imposibila. Izvorul parea epuizat si o adevarata campanie pragmatica impotriva literaturii cu subiecte rurale contribuise si ea, decisiv, la consolidarea impresiei. Marin Preda ne descopera totusi o lume inedita, scaldata intr-o lumina solara care alunga tenebrele. - Mihai Ungureanu

Risipitorii

„Risipitorii“ reprezinta pentru Marin Preda trecerea de la stilul epic indirect la stilul relativ direct, acela care da posibilitatea autorului sa-si exprime ideile fara a utiliza doar limbajul personajelor. Prozatorul stie mai mult decat eroii sai si intervenind in dialogul cartii, devine el insusi un personaj, si anume personajul cel mai bine plasat pentru a judeca pe celelalte si a da faptelor, la urma, o viziune unitara, verosimila. „Risipitorii“ constituie si in alte privinte o carte de experiment, si faptul ca Marin Preda a dat mai multe versiuni arata ca la dificultatile demersului s-a adaugat si o nemultumire de ordin estetic fata de solutiile initiale. Asa cum se prezinta in forma finala (1969), „Risipitorii“ este romanul unei familii si, lucru nou la Marin Preda, romanul unui sentiment. - Eugen Simion

Viata ca o prada

„Viata ca o prada“ constituie romanul unei vocatii scriitoricesti este indiscutabil;dar este tot atat de adevarat ca este si aventura unei constiinte‒procesul formarii constiintei, iar aceasta se intreaba si ne intreaba:Cum traim?De ce traim astfel?Cum sa traim?Un mare scriitor‒cu atat mai mult un scriitor national‒nu se poate multumi sa ne povesteasca intamplari, fie ele si foarte interesante si adevarate pe deasupra, ci el incearca sa-si puna, si sa rezolve in felul sau, intrebarile esentiale ale existentei. Daca eroul cartii trece prin intamplari extrem de dificile, cu o liniste interioara uneori de-a dreptul stupefianta, aceasta se intampla pentru ca el este in posesia unei certitudini:vocatia sa literara. Sigur ca eroul si naratorul nu pot fi confundati, intre ei intinzandu-se un mare spatiu al realizarii, dar un scriitor nu poate extinde asupra eroului sau o liniste pe care acesta n-a avut-o. - Paul Geogescu