Pascal si proiectul crestin

„Scriind despre Pascal – celalalt chip al spiritului francez, alaturi de Descartes –, Pierre Manent ne invita sa ne punem intrebarea privitoare la sensul crestinismului si la relatia sa cu civilizatia occidentala. Cartea pe care i-o dedica se adreseaza deopotriva celor fascinati de gandirea sa si celor preocupati de marile teme ale lumii contemporane.

Cu perspicacitatea unui filozof politic care a studiat origi­nile modernitatii, Manent ne conduce in miezul insusi al dez­baterii incepute in secolul al XVII-lea, intr-un timp care aparent onora religia si ii recunostea rolul public. Insa Pascal vedea inca de atunci diminuarea si, mai ales, negarea profunda a „proiectului crestin“, a radicalei sale noutati istorice si a raportului pe care-l instituise intre Dumnezeu si umanitate.

Imprumutandu-i privirea, avem sansa, potri­vit lui Manent, de a sesiza cu aceeasi intensitate motivele despartirii de credinta si cele pentru care Dumnezeu nu e doar o idee, ci devine inima experientei crestine, ca in fai­mosul Memorial. Si astfel interlocutorii lui Pascal suntem noi toti.“ (MIRUNA TATARU-CAZABAN)

„Blaise Pascal a regandit si reformulat, intr-o forma fragmentara si provizorie, dar foarte impresionanta, ceea ce eu numesc proiectul crestin, adica ansamblul dogmelor sau tainelor crestine, asa cum sunt ele intelese de mintea omeneasca si asa cum sunt acceptate de vointa noastra, in stare sa dea nastere unei forme de viata aparte. „Proiect“ nu are doar un sens logic sau lingvistic, ci si unul practic si activ, fiind vorba despre actul de a propune, un act al carui prim si principal autor este Dumnezeu prezent in Biserica Sa.

Am cautat sprijin la Pascal pentru a gasi termenii precisi si pentru a recupera gravitatea si urgenta intrebarii crestine – cea a credintei crestine, a posibilitatii credintei crestine. Exista vreun ocol, vreun artificiu prin care sa poti folosi forta cuiva mai puternic decat esti pentru a formula cea mai personala intrebare? Aceasta e chestiunea ce face obiectul prezentei carti.“ (PIERRE MANENT)

PIERRE MANENT s-a nascut in 1949, la Toulouse. Dupa obtinerea diplomei la Ecole Normale Supérieure, devine asistentul lui Raymond Aron la Collège de France. Este redactor-sef al publicatiei trimestriale Commentaire – infiintata impreuna cu ilustrul sau maestru –, la care publica cu regularitate. Preda filozofia politica la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din cadrul Centrului de Cercetari Politice „Raymond Aron“. In fiecare toamna, este profesor invitat la Departamentul de stiinte politice al Universitatii din Boston. Prin activitatea sa, Pierre Manent a contribuit la redescoperirea traditiei liberale franceze, impunandu-se, in Franta si lanivel mondial, ca una dintre cele mai importante personalitati in domeniul filozofiei politice contemporane.

Opera: Tocqueville et la nature de la démocratie, 1982; Les Libéraux, 1986; Histoire intellectuelle du libéralisme: dix leçons, 1987 (trad. rom. Istoria intelectuala a liberalismului, Humanitas, 1992, 2003); La Cité de l'homme, 1994 (trad. rom. Cetatea omului, 1998); Naissances de la politique moderne: Machiavel, Hobbes, Rousseau, 1997 (trad. rom. Originile politicii moderne: Machiavelli, Hobbes, Rousseau, 2000); Cours familier de philosophie politique, 2001 (trad. rom. O filozofie politica pentru cetatean, Humanitas, 2003); La Démocratie de notre temps (cu M. Gauchet, A. Finkielkraut), 2002; L'Amour et l'amitié d'Allan Bloom (trad. fr.), 2003; Une éducation sans autorité ni sanction? (cu A. Renaut si A. Jac quard), 2004; La Raison des nations, 2006 (trad. rom. Ratiunea natiunilor: reflectii asupra democratiei din Europa, 2007); Ce que peut la littérature (cu A. Finkielkraut, M. Ozouf si S. Julliard), 2006; Enquête sur la démocratie: Etudes de philosophie politique, 2007; Les Métamorphoses de la cité: essai sur la dynamique de l'Occident, 2010; Le Regard politique (convorbiri cu Bénédicte Delorme-Moutini), 2010.