Politia memoriei

Castigator al America Book Award 2020 • Finalist la International Booker Prize 2020 • Finalist la National Book Award 2019.

Romanul distopic al lui Yōko Ogawa – povestea unei tinere femei care, luptand sa-si continue cariera de scriitoare pe o insula unde obiectele dispar, ajunge sa puna in aplicare un plan nebunesc de salvare a editorului ei, vanat de Politia Memoriei – a fost o revelatie pe mai multe continente prin traducerea in engleza din 2019.

Castigator al American Book Award 2020, finalist la premii prestigioase precum National Book Award 2019 si International Booker Prize 2020, nominalizat la Best Translated Book Award 2020 si World Fantasy Award 2020, s-a aflat vreme indelungata in topul celor mai bune carti ale anului 2020. Amazon Studio urmeaza sa-l ecranizeze, cooptandu-i in echipa pe Charlie Kaufman, detinator al Oscarului pentru scenariu, si pe regizoarea Reed Morano, cunoscuta pentru serialul Povestea Slujitoarei. Pana in prezent, Politia Memoriei a aparut in traducere in 30 de tari.

Inca de la primele randuri, cititorul este pus in garda ca pe insula ceva nu este in regula. Palarie, panglica, pasare, trandafir... Rand pe rand, lucrurile incep sa dispara. Si, odata disparute, inceteaza sa mai aiba vreo semnificatie in mintea locuitorilor. Ele urmeaza sa fie arse, aruncate in rau sau predate Politiei Memoriei. In scurta vreme, insula si oamenii de pe ea vor uita complet de existenta lor. Insa oricine se incumeta sa pastreze un lucru declarat disparut este in primejdie. In si mai mare pericol este cel care inca isi aminteste de el, caci Politia Memoriei vegheaza din umbra ca nimeni sa nu se abata de la legile amneziei colective. Afland ca editorul ei are memoria intacta, o tanara romanciera, inca traumatizata de moartea, cu multi ani in urma, a mamei sale, se hotaraste sa-l ascunda.

Inscriindu-se intre marile distopii, romanul dezvolta, printre altele, o tema mereu actuala — puterea memoriei si trauma pierderii ei. Politia Memoriei a aparut in Japonia in 1994, dar trecerea timpului nu a diminuat semnificatia mesajului, dimpotriva, l-a facut si mai relevant pentru zilele noastre.

Scriitoarea japoneza Yōko OGAWA s-a nascut pe 30 martie 1962 in Okayama. A absolvit cursurile de literatura anglo-americana si de scriere creativa ale Universitatii Waseda si in prezent traieste in Ashiya, Hyōgo. A publicat peste 20 de opere de fictiune si nonfictiune. Debuteaza in 1988 cu Agehachō ga kowareru toki (Fluturele strivit), pentru care primeste Premiul Kaien. Nuvela Ninshin karenda (Calendarul sarcinii, 1990) este recompensata cu Premiul Akutagawa.

In 1996 publica romanele Hotel Iris (Hoteru Airisu; Humanitas Fiction, 2014), una dintre cele mai traduse carti ale sale, versiunea engleza fiind nominalizata in 2010 pe lista scurta la Man Asian Literary Prize, si Suspine tandre (Yasashi uttae; Humanitas Fiction, 2018). Romanul Profesorul si menajera (Hakase no aishita sūshiki, 2003; Humanitas Fiction, 2015), vandut in Japonia in peste doua milioane de exemplare, este distins, in 2004, cu Premiul Yomiuri si cu Premiul Librarilor Japonezi. Tot in 2004, Yōko Ogawa primeste Premiul Izumi Kyōka pentru Burafuman no maisō (Inmormantarea brahmanului), iar in 2006, Premiul Tanizaki pentru romanul Marsul lui Mina (Mina no kōshin).

In 2009 publica romanul Inotand cu elefantul, in brate cu pisica (Neko o daite, zō to oyogu; Humanitas Fiction, 2020), aflat pe lista scurta a Premiului Librarilor Japonezi, in 2012, Kotori (Pasari mici), iar in 2015, Kohaku no matataki (Instantanee de chihlimbar). In 2005, Diane Bertrand ecranizeaza Kusuriyubi no hyōhon (Inelarul), sub titlul L’Annulaire, cu Olga Kurylenko in rolul principal, iar romanul Profesorul si menajera este ecranizat in 2006 de Takashi Koizumi. Cartile lui Yōko Ogawa sunt traduse in aproape 30 de limbi.