Postmodernisme(e). Modernism reloaded. Nr.1-2/2009

Din cuprins:

•  Modernitatea la granita dintre stiinta si arta, Mihai A. Stroe;
•  Modernitatea la intilnirea dintre arte, Horia Mihail Teodorescu;
•  Modernismul din-afara vs Postmodernismul din-launtru, Sorin Parvu;
•  Postmodernitatea la rascruce de spatii geografice, Cristina-Georgiana Voicu;
•  Postmodernitatea la incrucisarea etniilor, Irina Chirica;
•  Postmodernitatea la coliziunea intre societate si politica, Anton Carpinschi;
•  Postmodernitatea la izvoarele ideologiilor, Haralambie Athes;
•  Postmodernitatea la hotarul intre filozofie si literatura, Constantin Pricop;
•  Postmodernitatea la revarsarea retoricilor, Wolfgang Hochbruck;
•  Postmodernitatea in dezbaterea filozofiilor, Irina Wahrig;
•  John Barth, Manfred Putz;
•  Paul Auster, Rudiger Heinze

Elemente noi s-au impus in definirea epocii noastre. Avantul economiei globale, socialismul de piata libera, uniformizarea stilurilor de viata, nationalismul cultural, miscarea ecologica si cea feminista, renasterea relogioasa, expansiunea artelor, doiminutia etatismului sunt cateva dintre marile tendinte definite de analisti ca semnificative pentru acest inceput de mileniu. In planul culturii, cele mai vii dezbateri pun in cauza nationalismul excesiv care a dominat lumea moderna. Un postmodernism, sesizabil mai intai in artele spatiului, extins apoi in filosofie si alte domenii, se insinueaza progresiv, reunind trasaturi la fel de variate pe cat de aporetice: ideologie neoconservatoare, spirit parolic, cinism, neglijenta stilistica, privilegierea imaginilor, confuzia dintre prezent si trecut, atitudine nihilista etc. Se simte nevoia unei explicatii coerente (inclusiv printr-o revista anume, deocamdata existand la noi numai interventii sporadice si nu un asemenea efort coerent) pentru acea parte de noutate esentiala, dincolo de care schimbarile produse in mentalitati, gandire, atitudini raman fara sens. Mai toti analistii sunt de acord ca ceva important se petrece incepand din ultima parte a mileniului trecut ca acea parte a capatat o forma deja rotunda, postmodernismul, ca o definire a sa, inclusiv in termeni analitici, este cat se poate de oportuna.