@rcadia

Ecologie morala profeseaza Brindusa, ba chiar mai mult - spirituala. Din toata Arcadia n-a mai ramas „decit un zid idilic si desfigurare generala”, in care pana si consacratele coline vorbesc un limbaj de „lapte de smoala”, iar soarele „se cazneste” sa rasara.

E un reportaj cu fond moral si pictura grotesca in care cad pana si cartolinele trimise din locuri privilegiate. Versurile rupte, parca cu voluptate, reproduc si ele procesul acesta de „desfigurare generala”, tradusa de o imaginasie iritata.

Brindusa Palade este o poeta care a debutat in 2014 cu volumul Pustietatea aprinsa (Galaxia Gutenberg), prefatat de poetul Sebastian Reichmann, care o numea o „poeta inclasabila”, ce nu urmeaza un chemin battu, desi trimite pe de alta parte la „o lunga traditie de rebeli ai spiritului”. Ulterior, a publicat volumele Inapoi in taverna cu ingeri (Tracus Arte, 2016) si Enceliada (Limes, 2018). Claudiu Komartin a caracterizat-o ca pe o „poeta culturala”, ce este in acelasi timp un scholar (poeta a facut o cariera universitara si, intre anii 1995-2013, a publicat 14 volume de eseistica, cel mai recent fiind Infinitul fara nume (Galaxia Gutenberg, 2013)), care scrie o poezie „inventiva si dinamica imagistic”, dar predominant livresca, cumva asemanatoare cu lirica poetilor „calculati” ce au debutat in anii ’70. Dorin Stefanescu avea sa plaseze, in schimb, poemele din volumul Enceliada, intr-un „interval creator, in care imaginatia e in libertate, intr-o vesnica sarbatoare a rostirii”.