Regele

Donald Barthelme (1931-1989) s-a nascut la Philadelphia, in Pennsylvania, insa a crescut in Texas, dupa ce familia lui s-a mutat la Houston pe cand el avea doar doi ani. A urmat cursurile Universitatii din Houston, dupa care a lucrat o perioada publicand articole in paginile de cultura ale cotidianului The Houston Post. O scurta vreme a fost directorul Muzeului de Arta Contemporana din Houston, scriind in paralel ceea ce el numea „texte ciopartite“. In 1962 s-a mutat definitiv la New York pentru a se dedica exclusiv carierei de scriitor si a inceput publicand proza scurta in The New Yorker. A scris patru romane Alba ca Zapada (1967), Tatal mort (1975), Paradis (1986) si Regele (1989), peste o suta de povestiri, publicate in volumele Intoarce-te, Dr. Caligari, Practici indicibile, acte nenaturale, Viata la oras si Tristete, precum si nenumarate eseuri si interviuri pe teme dintre cele mai diverse. A fost membru al Academiei Americane si al Institutului de Arte si Litere si unul dintre laureatii prestigiosului National Book Award.

Ultimul roman al lui Barthelme, Regele, este o pseudo-alegorie a mitului Regelui Arthur si al Cavalerilor Mesei Rotunde, pusi sa traiasca in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. Ironia lui Barthelme transpare insinuant in discrepantele dintre lumea asa-zis romantica a personajelor medievale si societatea europeana din cel mai tulburat deceniu al secolului al XX-lea.