Riscurile puterii celor care ajuta. Pentru psihologi, medici, asistenti sociali, profesori si preoti

Psihologi, medici, profesori sau asistenti sociali, cu totii pornesc la drum cu gandul de a-i ajuta pe cei aflati in suferinta, in nevoie, in nestiinta – iar eforturile si rabdarea le aduc adesea satisfactii pe masura. Dar exista si o parte mai putin luminoasa a acestor profesii. Confruntati adesea cu destine tragice, terapeutii pot usor aluneca pe panta ”umbrei”, moment in care beneficiul specialistului si detinerea puterii devin mai importante decat binele celuilalt.

Cum poate fi evitata caderea in impostura si ipocrizie? Cum poate un specialist sa evite transformarea intr-un fals profet? Prin maturizarea psihica si prin explorarea psihicului in intregimea sa, raspunde autorul. Doar astfel asistentul social nu-si va mai practica profesia inginereste, profesorul nu va mai da vina pe elevii prea ”copilarosi”, iar psihoterapeutul isi va putea recunoaste propriile slabiciuni sau greseli.

”Se vorbeste foarte mult despre dificultatile clientilor si ale pacientilor, dar foarte putin despre umbra analistului. Formarea asistentilor sociali, a surorilor medicale, a profesorilor, a medicilor s.a.m.d. ar trebui sa urmareasca informarea intr-o maniera cat mai limpede a celor aflati in formare referitor la faptul ca problemele clientilor lor sunt si ale lor. E ca in replica acelui judecator englez care vede un criminal condamnat la moarte si isi spune: Doar prin mila Domnului nu sunt eu in locul lui.” (Adolf Guggenbühl-Craig)

Adolf Guggenbühl-Craig (1923-2008), psihiatru elvetian, a fost profesor si director la Institutul ”C.G. Jung” din Zürich si a practicat psihologia analitica. In tinerete a lucrat ca asistent social si a urmat teologia, cu gandul sa devina pastor.