Romanii. 1774-1866

In aproape o suta de ani, romanii au trecut de la o societate medievala, de tip agrar, la o societate moderna, marcata, din punct de vedere economic, politic si social, de valorile vietii urbane si ale erei industriale. Mentalitatile s-au schimbat spectaculos, iar influentele orientale au palit in favoarea celor occidentale. In prim-planul acestei istorii si-au facut aparitia oamenii politici si de cultura, creatori de institutii moderne, purtatori de idei si exponenti ai unor curente aproape sincrone cu cele occidentale.

Romanii. 1774–1866 este rodul unui staruitor interes pentru istoria moderna a romanilor, pe care Keith Hitchins, profesor la University of Illinois, a inceput s-o cerceteze inca de prin anii 1960. Este si sinteza fireasca a unui sir impresionant de studii si articole dedicate problemei romanesti pe care autorul, spre deosebire de colegii sai romani, le-a elaborat liber de orice constringere ideologica, si, ca excelent cunoscator al limbii romane, valorificind izvoarele romanesti si literatura de specialitate de prima mana.

Punctul de pornire al investigatiei sale este Tratatul ruso-turc de la Kuciuk-Kainargi, din 1774, iar punctul terminus este sfirsitul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, in 1866. Intre aceste doua repere cronologice se intinde perioada pe care Keith Hitchins o considera, fara excese interpretative, ci cu echilibru, precizie si rigoare, prima etapa de formare a natiunii romane moderne.

„Keith Hitchins a zugravit o fresca minutioasa, realizind o opera academica de cel mai inalt nivel. Prin ideile limpezi, naratiunea alerta si bibliografia fara cusur, el ne ofera o lucrare de referinta despre istoria Romaniei si a romanilor." (American Historical Review)

KEITH HITCHINS (1931–2020) a fost profesor de istorie la University of Illinois, cu specialitatea Romania si Europa de Sud-Est. A intreprins, dupa 1960, numeroase calatorii documentare in Romania pentru a stringe materialele necesare redactarii unor volume precum The Rumanian National Movement in Transylvania, 1780–1849 (Harvard University Press, 1969), Orthodoxy and Nationality: Andreiu Saguna and the Rumanians of Transylvania, 1846–1873 (Harvard University Press, 1977; editia in limba romana: Ortodoxie si nationalitate, Editura Univers Enciclopedic, 1995) si A Nation Discovered: Romanian Intellectuals in Transylvania and the Idea of Nation, 1700–1848 (Editura Enciclopedica, 1999) si A Nation Affirmed: The Romanian National Movement in Transylvania, 1860–1914 (Editura Enciclopedica, 1999; editia in limba romana: Afirmarea natiunii: Miscarea nationala romaneasca din Transilvania, 1860–1914, Editura Enciclopedica, 2000).

A mai scris si o istorie a Romaniei moderne in doua volume: The Romanians, 1774–1866 (Oxford University Press, 1996; editia in limba romana: Romanii, 1774–1866, Editura Humanitas, 1998, 2004, 2013), Rumania, 1866–1947 (Oxford University Press, 1994; editia in limba romana: Romania, 1866–1947, Editura Humanitas, 1996, 1998, 2004, 2013). Cele mai recente volume publicate sunt: Ion Bratianu: Romania. The Peace Conferences of 1919–23 (Haus Publishing, 2011) si A Concise History of Romania (Cambridge University Press, 2013).

A fost membru de onoare al Academiei Romane (din 1991) si doctor honoris causa al universitatilor din Cluj (1991), Sibiu (1993), Alba Iulia (2001), Targu Mures (2005), Timisoara (2008) si Iasi (2008).