3 eseuri. Despre minciuna. Despre ura. Despre seductie

Ceea ce uneste aceste trei eseuri este prestigiul pe care il au temele lor in viata noastra. Toate trei pleaca de la prezumtia ca, citindu-le, am putea dobandi un profit in privinta felului in care vom intelege sa traim. Vom deveni poate mai „intelegatori“, mai „inteligenti“ si, astfel, intr-o epoca a demagogiei dotate cu multiple resurse, mai greu manipulabili.

Cu totii stim in chip intuitiv ce sunt minciuna, ura sau seductia. Dar, intorcand paginile acestei carti, s-ar putea ca, la sfarsit, sa ne trezim in cu totul alt punct decat eram inainte de a o fi deschis. Speranta autorului este ca, la capatul acestui exercitiu de lectura, cititorul ii va impartasi iluzia: aceea de a fi inteles.

GABRIEL LIICEANU este unul dintre cei mai importanti autori de „literatura personala“ din Romania de azi. In ultimul sfert de veac, cartile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs.

Jurnalul de la Paltinis (1983), ale carui teme centrale sunt raportul maestru–discipol si importanta culturii intr-o epoca totalitara, a fost un adevarat bestseller al anilor '80: producea cozi la librarii, se vindea „pe sub mana“, se imprumuta numai prietenilor de incredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (intre timp tradus in mai multe limbi) s-a nascut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneste voci intelectuale de mare forta. Urmeaza, in alta formula, dar, in fond, tot in nota confesiva, Declaratie de iubire (2001), exercitii de admiratie si de atasament intelectual, etic si, nu in ultimul rand, uman fata de personalitati importante ale culturii noastre. Usa interzisa (2002) este una dintre cartile favorite ale publicului din ultimii ani si o revenire la notatia diaristica. Cu Scrisori catre fiul meu (2008), Gabriel Liiceanu se lasa din nou atras de simplitatea si directetea genului epistolar. Intalnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor insemnari care, desi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viata intreaga.

In paralel cu volumele in care autorul construieste ceea ce francezii numesc l’écriture du moi, scrierea egotista, Gabriel Liiceanu a publicat in ultimii ani o serie de carti eseistice, filozofice si de implicare in „viata cetatii“: Despre minciuna (2006), Despre ura (2007) si Despre seductie (2007), Estul naivitatilor noastre (2012), Dragul meu turnator (2013), Fie-va mila de noi! si alte texte civile (2014), Nebunia de a gandi cu mintea ta (2016), Romania, o iubire din care se poate muri (2017), Continentele insomniei, (2017), Asteptand o alta omenire (2018), Caiet de ricosat ganduri sau Despre misterioasa circulatie a ideilor de‑a lungul timpului (2019), Ludice. Exercitii de umor criptic (2019), Povestea insulei Humanitas, Humanitas (2020), Isus al meu (2020), Despre destin. Un dialog (teoretic si confesiv) despre cea mai dificila tema a muritorilor (dialog cu Andrei Plesu), 2020, Impudoare: Despre „eu“ va fi vorba (2021), Ce gandeste Dumnezeu? (2022).