A doua scrisoare pierduta. Comedie in patru acte. Si daca apare Caragiale insusi?!

A doua scrisoare pierduta de Eugen Serbanescu este o comedie politica plina de verva, unde istoria literaturii si prezentul se intalnesc intr-o formula scenica surprinzatoare. In centrul piesei se afla o idee indrazneata: I.L. Caragiale insusi intra in scena, deconspirat ca fostul Cetatean turmentat, personaj emblematic al teatrului romanesc. Aceasta revelatie schimba intreaga perspectiva, deschizand un joc teatral ingenios, in care destinele fictive si biografiile reale se amesteca.

 

Autorul construieste o poveste cu dialoguri sclipitoare si situatii neasteptate, in care mecanismele politice, relatiile de putere si slabiciunile omenesti sunt privite cu ironie si luciditate. Departe de a fi o simpla rescriere, piesa propune o lume noua, in care trecutul si prezentul danseaza pe aceeasi scena, iar Caragiale devine un partener ironic si tandru al autorului contemporan.

 

Montata radiofonic de Dan Tudor si inclusa in Colectia de Aur a Teatrului National Radiofonic, A doua scrisoare pierduta a fost salutata de critici drept una dintre cele mai originale contributii la dramaturgia actuala. Eugen Serbanescu aduce un suflu modern, dar pastreaza savoarea comediei clasice, creand un text care cucereste deopotriva prin umor si prin subtilitatea observatiei sociale.

 

„Obligatoriu, A doua scrisoare pierduta trebuie sa-si gaseasca un loc si pe o scena nationala traditionala. Si cu cat mai repede, cu atat mai bine. Oricum, ea isi are eternitatea asigurata in colectia de aur a Teatrului National Radiofonic.” (Dinu Grigorescu, Rinocerul, 4 iunie 2025)

 

„Nu mi-a trecut o clipa prin minte ca Ariel si Prospero, cu atat mai putin Cetateanul turmentat si Caragiale, ar putea fi una si aceeasi persoana. (…) Cu adevarat finis coronat opus, personajul Tache Ionescu este izbanda autoriceasca suprema din aceasta A doua scrisoare pierduta, cu care Eugen Serbanescu paseste decis in plutonul de rangul intai al dramaturgiei romanesti contemporane.” (Gelu Negrea, Lecturi subiective, Ed. Academiei, 2020)

 

„Fantezia lui Eugen Serbanescu, apreciat prozator si dramaturg, autor, printre altele, al originalului roman Dupa-amiaza cu o nimfomana, este inepuizabila, dar si controlata, autorul practicand, ca un papusar iscusit, o ars combinatoria deloc inocenta.” (Alex Stefanescu, Evenimentul Zilei, 22 septembrie 2012)

 

„Eugen Serbanescu are un umor nebun combinat cu reprezentari nevrotice ale lumii. (…) Proiectiile in trecut, viitor si virtual care caracterizeaza acest autor inteligent, orgolios si hipersensibil sunt mereu prezente.” (Mircea Ghitulescu, Istoria literaturii romane – Dramaturgia, Ed. Academiei, 2007)