Albdinalb

“Este o carte extrem de originala care straluceste de febrilitate si luminozitate poetica. Si va straluci cu putere, mult timp de-acum incolo, pentru un numar mare de cititori.“ - Magnus Bremmer, Svenska Dagbladet

“Cuvintele acestei carti ne invita in acelasi timp la meditatie si la revolutie. Se gasesc aici reflectii ce ar putea fi sapate in piatra. Pe care ne-am dori sa le pastram, sa le citam, sa le difuzam, sa le imprimam pe tricouri (…) De foarte mult timp nu am mai citit o poezie atat de utila in viata de zi cu zi si in acelasi timp atat de inovatoare.“ - Maria Kuchen, Sydsvenskan

“ALBDINALB este o carte de poezie cum nu s-a mai citit in limba romana. Poemul se prezinta sub forma unui teatru familial pe mai multe voci in care intalnim, pentru prima data la un asemenea nivel al introspectiei, conflictul dramatic dintre imigratia identitara si constrangerile de rasa, dintre violenta traditiei si nostalgia de sine, dintre imposibila ajungere si revolta culturii. Athena Farrokhzad scrie despre toate acestea alb pe negru.“ - Marius Chivu

“O falsa carte a familiei si totusi una dintre cele mai adevarate carti despre familie. Un fals dialog de bucatarie intre mama, tata, bunica, unchi, fiu care e si frate, sora care e, mai inainte de orice, fiica. Sora/fiica e cea care nu spune niciodata nimic si care totusi spune totul pentru ceilalti, vorbeste in numele lor, cu, poate, cuvintele lor, dar si cu ale altora. Sora/fiica e cea care povesteste despre identitate, despre amintirea ce nu se uita niciodata, despre revolutie, emigrare, distanta, despre locul de unde se pleaca si cel in care se ajunge. Ea construieste si deconstruieste fara mila, de-a lungul intregii carti, replici, povesti, clisee, citate literare. Athena Farrokhzad e o fiinta poetica rara: raceala chirurgicala a expresiei ei, in acest splendid „rasarit inghetat“ care este ALBDINALB, e dublata de un foc ascuns, pe care il intretine continuu. La Athena Farrokhzad, revolutia, poetica sau nu, se face cu minimum de mijloace. Si chiar se face de-adevaratelea.“ - Svetlana Carstean