Comentariu integral la Evanghelia dupa Ioan

 

ANDRE SCRIMA (1925, Gheorgheni – 2000, Bucuresti). Monah, membru al Grupului de la Antim („Rugul Aprins“), arhimandrit al Patriarhatului Ecumenic de la Constantinopol, reprezentant personal al Patriarhului ecumenic Athenagoras la Conciliul Vatican II (1963–1965); membru si inspirator, din 1959, al comunitatii monastice ortodoxe de la Deir-al-Harf, Liban. Studii, la Bucuresti, de filozofie, matematica si teologie; intre 1957 si 1959 e doctorand la Benares, India, cu o teza despre „The Ultimate, its Methodological and Epistemological Connotation According to Advaita-Vedanta“. Profesor de filozofie si de stiinte religioase la Universitatea Catolica Saint-Joseph, Beirut (1968–1989) si la Universitatea Maronita Saint-Esprit, Kaslik, Liban. A fost membru al Academiei Internationale de Stiinte Religioase si Filozofie a Stiintei de la Bruxelles si Senior Fellow al Colegiului Noua Europa – Institut de Studii Avansate, Bucuresti.

 

Volume publicate in Romania: Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual in traditia rasariteana, cu o prefata de Andrei Plesu, Humanitas, 1996, 2000; Comentariu la Evanghelia dupa Ioan (partea a doua), Humanitas, 2003; Despre isihasm, Humanitas, 2003; Teme ecumenice, Humanitas, 2004; Duhul Sfant si unitatea Bisericii. Jurnal de conciliu, cuvant inainte de Olivier Clément, prefata de H.-R. Patapievici, Anastasia, 2004; O gandire fara tarmuri. Lucrarile colocviului dedicat lui André Scrima, organizat de Colegiul Noua Europa – Institut de Studii Avansate si de Institutul Ludwig Boltzmann pentru studiul problemelor religioase ale integrarii europene (Bucuresti, 24 ianuarie 2004), Humanitas, 2005; Antropologia apofatica, Humanitas, 2005; Biserica liturgica, Humanitas, 2005; Comentariu integral la Evanghelia dupa Ioan, Humanitas, 2008; Ortodoxia si incercarea comunismului, Humanitas, 2008; Experienta spirituala si limbajele ei, Humanitas, 2008; Functia critica a credintei, Humanitas, 2011; Ce e cu Evanghelia dupa Toma?, vol. I, Humanitas, 2025.