Constitutia libertatii

Lectura Constitutiei libertatii este astazi o experienta intelectuala la fel de captivanta ca in 1960, anul in care a fost publicat prima data volumul, sau ca in 1990, cand viziunea lui F.A. Hayek parea a fi una dintre marile surse de inspiratie ale ordinii postcomuniste. Vechile adevaruri, ne aminteste autorul, trebuie reafirmate mereu pentru a fi intelese de noile generatii. Tocmai de aceea pledoaria sa pentru libertate ca izvor al marilor realizari ale omenirii nu si-a pierdut actualitatea: ea poate sa-l convinga si sa-l inspire si pe cititorul erei digitale.

 

Pentru Hayek, libertatea – inteleasa ca absenta a coercitiei arbitrare exercitate de alti oameni – reprezinta temelia progresului civilizatiei. Ea se sprijina pe un ansamblu de institutii formate lent si inegal de-a lungul timpului, dar care s-au dovedit a fi capabile sa limiteze slabiciunile oamenilor si sa le valorifice virtutile. Mentinerea acestei ordini depinde insa de o cultura politica favorabila, de cetateni capabili sa reziste atat asalturilor adversarilor declarati ai libertatii, cat si interventiilor bine intentionate, dar adesea nocive ale statului. Astfel de ingerinte sunt, prin natura lor, coercitive – iar tentatiile de a le accepta sunt astazi la fel de puternice ca in urma cu sase sau sapte decenii.

 

Economist laureat al Premiului Nobel, autor al unor studii de filosofia stiintei si filosofie politica, F.A. Hayek a fost una dintre vocile cele mai influente care ne-au avertizat ca o civilizatie libera trebuie aparata, oferindu-ne repere intelectuale ale defensivei.

 

Friedrich August Von HAYEK (1899-1992) a fost una dintre marile personalitati intelectuale ale secolului XX. S-a nascut si a studiat la Viena, obtinand doctorate in drept (1921) si studii politice (1923) si orientandu-se ulterior catre economie. Contributiile sale in acest domeniu au urmat linia favorabila pietei libere a asa-numitei Scoli economice austriece, aducandu-i recunoastere internationala si stand la baza invitatiei de a preda la London School of Economics (1931-1949) si ulterior la University of Chicago (1950-1962). Ultima parte a carierei sale didactice a fost asociata in primul rand cu Universitat Freiburg (1962-1968). Dintre celelalte contributii semnificative ale sale la studiul economiei si societatii amintim: Drumul catre servitute (1944), Individualism si ordine economica (1948) si Drept, legislatie si libertate (vol. I: 1973, vol. II: 1976, vol. III: 1979).