Corespondenta de la Bucuresti. 1866-1867

„Emile Picot a fost primul secretar particular de limba franceza al principelui Carol I. Savant reputat si membru al Academiei Franceze, s-a dovedit un promotor neobosit al culturii si al limbii romane. A fost primul profesor francez de limba romana de la Paris, cel care a infiintat, in 1888, Catedra universitara de romana din Franta. Volumul de fata, alcatuit si ingrijit de Cécile Folschweiller, profesor asociat la Catedra de limba, literatura si civilizatia romana de la INALCO, prezinta corespondenta inedita a lui Picot din perioada in care a fost secretarul principelui Carol (1866‒1867). Analiza pe care tanarul intelectual francez o face Principatelor Romane de la jumatatea secolului al XIX-lea il recomanda drept o sursa esentiala pentru istoriografia primilor ani de domnie ai viitorului rege Carol I si ai Casei Regale de Hohenzollern.“ (ALINA PAVELESCU)

„S-a spus despre Emile Picot ca era spion francez din partea lui Napoleon III. Scrisorile ii deschid cititoru­lui de azi o fereastra spre societatea romaneasca, spre lumea diplomatica si politica a vremii, cu deliciile, grozaviile si perplexitatile vietii de fiecare zi in slujba principelui german, aflat la un inceput inca nesigur al domniei sale. Document istoric, roman epistolar si cronica despre oameni, institutii si apucaturi ro­manesti, corespondenta intregeste, cu talentul si spiritul de observatie ale acestui francez atasat de Romania, memoria istorica a domniei lui Carol I.“ (TATIANA NICULESCU)

EMILE PICOT (1844–1918), lingvist si romanist francez, membru de onoare al Academiei Romane, a fost, intre 1875 si 1909, primul profesor de limba romana de la Ecole des Langues Orientales. In anul 1866, dupa ce a absolvit studii de drept si a fost admis avocat al baroului din Paris, a ajuns la Bucuresti in urma unui eveniment istoric important: urcarea pe tronul Principatelor Unite Romane a printului Carol de Hohenzollern; Picot a devenit secretarul francez al acestuia, functie pe care a indeplinit‑o pana la sfarsitul lunii noiembrie 1867. In continuare, a fost numit viceconsul al Frantei la Timisoara in 1868 si a ramas acolo pana in 1872, cu o intrerupere in timpul Razboiului Franco–Prusac din 1870–1871, cand a participat la diferite misiuni in Franta si Europa Centrala. Experienta din tinerete va alimenta o lunga cariera de profesor si de savant.

La trei ani dupa intoarcerea sa din Europa Centrala, in 1875, propune crearea unui curs de limba romana in ceea ce se numea pe atunci Ecole Spéciale des Langues Orientales Vivantes, care a suscitat un viu interes printre francezi si romani, deopotriva, din multe motive, lingvistice, culturale, politice, diplomatice si comerciale. Cursul este oficializat in 1880, data la care Picot adauga un curs de istorie la cel de limba, transformat apoi in catedra universitara in 1888, ceea ce permite eliberarea unor diplome. Picot preda pana in 1909, cand se pensioneaza. Printre operele din domeniul romanesc se numara traducerea in editie bilingva a cronicii lui Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei / Chronique moldave, in 1878, o capodopera a editarii pentru epoca si un monument de eruditie. A fost membru in Académie des Inscriptions et Belles‑Lettres, director al Société des Antiquaires de Normandie, precum si editor al Revue de linguistique et de philologie comparée.

Publicatii: Les Serbes de Hongrie, leur histoire, leurs privilèges, leur église, leur état politique et social, 1873; Les Roumains de la Macédoine, 1875; Bibliographie Cornélienne: ou, Description raisonnée de toutes les éditions des oeuvres de Pierre Corneille, 1875; Le Mystère du Vieil Testament (impreuna cu James de Rothschild), 6 vol., 1878–1891; Collection de documents pour servir a l’histoire de l’ancien théatre, 1879; Nouveau recueil de farces françaises des XVe et XVIe siècles, publié d’après un volume unique appartenant a la bibliothèque royale de Copenhague (éd. E. Picot), 1880; Chants populaires des roumains de Serbie, 1889; Les Italiens en France au XVIe siècle, 1901; Recueil général des sotties, 3 vol., 1902, 1904, 1912.