Coridorul ingust. State, societati si soarta libertatii

Astazi traim vremuri caracterizate de o destabilizare dureroasa. Avem nevoie de libertate mai mult decat am avut vreodata, dar coridorul spre aceasta devine mai ingust si mai primejdios. Pericolul de la orizont nu este "doar" pierderea libertatii noastre politice, indiferent de cat de sumbru este, ci si dezintegrarea prosperitatii si a sigurantei care depinde atat de mult de libertate. Opusul coridorului catre libertate este drumul inspre ruinare.

De la autorii bestsellerului international De ce esueaza natiunile, avem o noua perspectiva teoretica menita sa ne lamureasca de ce libertatea infloreste in unele state, dar se prabuseste sub autoritarism sau anarhie in altele si cum poate sa prospere in continuare in pofida noilor provocari.

Cu greu am putea spune ca libertatea tine de ordinea "naturala" a lucrurilor. In aproape orice loc de pe Pamant si in mai toate timpurile, cel puternic l-a dominat pe cel slab, iar libertatea omului a fost inabusita prin forta sau de obiceiuri si norme. Fie statele au fost prea slabe pentru a-si proteja cetatenii de aceste amenintari, fie au fost prea puternice pentru ca populatia sa se apere ea insasi de despotism. Libertatea apare numai atunci cand intre stat si societate se ajunge la un echilibru delicat si precar.

Exista un mit occidental potrivit caruia libertatea politica este o constructie trainica, o stare stabila, la care se ajunge printr-un proces de "iluminare". Aceasta perspectiva statica, sustin autorii, este o fantezie; coridorul spre libertate este mai degraba ingust si ramane deschis numai printr-o confruntare majora si necontenita intre stat si societate. Puterea institutiilor de stat si elitele care le controleaza nu au ramas niciodata necontestate intr-o societate libera.

De fapt, capacitatea de a le contesta este definitia libertatii. Institutiile statului trebuie sa evolueze incontinuu deoarece natura conflictelor si nevoile societatii se schimba, astfel ca abilitatea societatii de a trage la raspundere statul si pe conducatorii sai trebuie sa se intensifice in tandem cu capacitatile statului. Aceasta lupta dintre stat si societate devine auto-stimulativa, determinandu-le pe amandoua sa dezvolte o serie mai larga de capacitati, doar pentru a continua sa inainteze pe coridor.

Insa aceasta lupta scoate totodata in evidenta natura fragila a libertatii. Ea este construita pe un echilibru precar intre stat si societate, intre elitele economice, politice si sociale si cetateni, intre institutii si norme. Daca o parte a balantei devine prea puternica, asa cum s-a intamplat adesea in istorie, libertatea incepe sa slabeasca. Ea depinde de o mobilizare atenta a societatii. Dar este, de asemenea, nevoie ca institutiile statului sa se reinventeze incontinuu pentru a raspunde noilor provocari economice si sociale ce pot inchide culoarul libertatii.