Corul leilor

Intr-unul din interviurile sale, autorul declara ca, pentru el, asternerea povestirilor pe hartie echivaleaza adesea cu un fel de stagiu de pregatire pentru un nou roman, o terapie chiar, ajutandu-l sa treaca peste punctele moarte pe durata scrierii unei lucrari de anvergura. Dupa ce a publicat cateva romane importante, iata-l revenind la proza scurta pe care o scrie din adolescenta. Corul leilor este o selectie din rodul a nu mai putin de treisprezece ani.

In povestirea ce da titlul volumului, rasul bunicului care-si consoleaza nepotul face obiectele ce se odihnesc in sertarele comodei sa se cutremure, dand astfel nastere unei polifonii, de parca toate capetele de leu ce le impodobesc s-ar fi apucat sa maraie in cor. Ceea ce insufla viata povestirilor este ritmul, protagonistii invingandu-si temerile, doliul, suferintele din dragoste si aleanul prin muzica.

In fiecare fraza pulseaza muzica, rasuna jazzul, baladele latino, heavy metal-ul barbar sau valsurile nobile si sentimentale, duduie manelele si thai-pop-ul, bataile inimii se amplifica, pasii in alergare bat darabana pe pavajul de piatra. Lumea este privita din multiple puncte de vedere, in povestiri monologheaza cand un baiat sau o fetita, cand o femeie sau un barbat. Fiecare canta pe vocea lui, dar toate cantecele au un izvor comun: pasiunea si curajul de a fi.