Cum pot lasa poezia sa-mi spuna adio

"Versurile lui Toma Grigorie sint ale unui intelectual tulburat de mediul tot mai complex si mai derutant al vietii moderne. Aceasta e captata indeobste in notatii rapide, in consemnari cursive care n-au timp a se coagula in structuri imagistice mai ample, fin miscatoare aidoma unor umbre sub adierea vintului. Chipul reflexiv al autorului se oglindeste in propria-i sensibilitate imediata ca-ntr-o apa fara fund." (Gheorghe Grigurcu)