Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

Ultimii ani ai vietii il gasesc pe Tolstoi la mosia de la Iasnaia Poliana, traind ca un mujic. Lasase in urma societatea mondena petersburgheza, onorurile, ba chiar si propriul destin literar. Devine un fel de patriarh nonconformist, in raspar cu autoritatile laice si cu cele ecleziastice. Ajunsese la o credinta in care putini il puteau urma. Gasise un fel de-a se exprima mai simplu. Aici, la Iasnaia Poliana, in singuratate, sta de vorba cu sine despre Dumnezeu si oameni, iar jurnalul, care l-a insotit permanent, e spatiul unde pune intrebari infinite, unde cauta sa inteleaga si sa se exprime altfel decat o facuse in romane. Aceste meditatii au fost cenzurate in editiile anterioare ale jurnalului – puterea sovietica putea accepta „stilul“ lui de mujic, dar nu si spiritul care se impotrivea oricarei revolutii.

 

LEV NIKOLAEVICI TOLSTOI (1828–1910) s-a nascut la Iasnaia Poliana, in gubernia Tula, intr-o veche familie nobiliara. Si-a pierdut de timpuriu parintii, apoi si alte rude apropiate in grija carora se gasea. Ajuns la inceputul adolescentei sub tutela unei matusi paterne, Tolstoi a locuit o vreme la Kazan, unde s-a inscris la universitate pentru a studia limbile orientale, dar dupa un an a decis sa renunte in favoarea stiintelor juridice. In 1847 si-a abandonat studiile universitare si s-a intors la Iasnaia Poliana, iar in 1851 l-a urmat pe unul dintre fratii sai in Caucaz si s-a inrolat in armata.

 

Aceasta este perioada in care a inceput sa scrie si sa-i fie publicate primele carti; in anul 1852 a aparut romanul Copilaria, primul dintr-o trilogie autobiografica, urmat de Adolescenta (1854) si Tineretea (1856), ce i-au adus de la bun inceput un imens succes. Dupa Razboiul Crimeii a renuntat la viata militara, a calatorit in Occident, s-a preocupat intens de problemele sociale si politice ale timpului sau. In 1862 s-a casatorit cu Sofia Andreevna Berg, care i-a daruit treisprezece copii si care i-a ramas alaturi patruzeci si opt de ani, in ciuda unei vieti de familie cu multe greutati si suferinte. Capodoperele epice ale lui Tolstoi, Razboi si pace (1865–1869) si Anna Karenina (1875–1877; Humanitas Fiction, 2021), au avut o influenta hotaratoare asupra dezvoltarii romanului, iar credintele si ideile sale filozofice, sociale, politice, teologice si estetice, propovaduite de-a lungul vietii prin celelalte scrieri, sunt cunoscute sub denumirea de „tolstoism“. Proza si dramaturgia sa constituie o vasta fresca a Rusiei secolului al XIX-lea, in care reconstructia sociografica, meditatia istorica si analiza psihologica se combina exemplar cu reflectia asupra unei lumi ideale. Tolstoi s-a manifestat totodata ca reformator in domeniul educatiei si, spre sfarsitul vietii, ca fervent comentator al invataturilor cristice.

 

Dintre operele sale cele mai cunoscute, mai mentionam romanul Invierea (1899), nuvelele si povestirile Amintiri din Sevastopol (1855–1856), Trei morti (1859), Cazacii (1863), Prizonierul din Caucaz (1872), Moartea lui Ivan Ilici (1884–1886; Humanitas, 2002, 2010), Ivan Prostul (1886), Sonata Kreutzer (1889–1891), Stapan si sluga (1895), Cuponul fals (1911; scris in perioada 1896–1904; Humanitas, 2009), Hagi Murad (1912; scris in perioada 1902–1904), lucrarile dramaturgice Puterea intunericului (1887), Cadavrul viu (1911; scris in 1900), scrierile filozofice Religia mea (1883), Evanghelia pe scurt (1890; Humanitas, 2017), Imparatia lui Dumnezeu este cu tine (1894), Ce este arta (1897), Calendarul intelepciunii (1910), Despre Dumnezeu si om. Fragmente din jurnalul ultimilor ani (1907–1910; Humanitas, 2005, 2017).