Despre Isis si Osiris. Mitul fundamental si misteriile din religia egipteana

In Isis si Osiris, Plutarch, istoric, biograf si filosof grec din secolele I si II d.Hr, descrie miturile egiptene antice referitoare la zeii Isis si Osiris si exploreaza rolurile lor in religia egipteana, precum si simbolistica si importanta lor. Tratatul analizeaza practicile culturale si religioase asociate cu venerarea lui Isis si Osiris, inclusiv rolul preotiei si ritualurile asociate cu venerarea lor.

Ideile lui Plutarch cu privire la importanta mitului si a simbolismului in credinta si practica religioasa au influentat scriitori ulteriori precum Carl Jung, care a vazut in miturile lui Isis si Osiris o reflectare a modelelor si arhetipurilor psihologice universale.

Redactat in jurul anului 100 d.Hr., tratatul Despre Isis si Osiris este unul dintre cele 78 de texte semnate de Plutarh, pe care, calugarul grec Maximos Planudes, le-a adunat, in secolul al XIII-lea, sub titlul Moralia (dialoguri si discursuri pe teme etice, politice, religioase, filosofice s.a.). Puternic influentat de scrierile lui Platon, imprumutand elemente din filosofia lui Aristotel, de la stoici si epicurei, Plutarh face o prezentare interpretativa a religiei egiptene: concentrandu-se asupra cultelor si misteriilor lui Osiris, el prezinta in detaliu atat practicile din timpul ceremoniilor religioase, simbolismul zeitatilor raportat la ciclul anual al vietii pe pamantul binecuvantat de Nil, cat si conceptia egitenilor despre univers.

Desi este una dintre cele mai longevive religii din istoria omenirii – inceputurile ei situandu-se, aproximativ, in mileniul al IV-lea i.Hr. sau, poate, la o data si mai indepartata, in Epoca Predinastica – nu exista nicio relatare detaliata in textele si inscriptiile din piramide care sa contina o prezentare completa a mitului osirian. Iata de ce textul lui Plutarh are o importanta capitala pentru oricine studiaza aceasta cultura. Reunind elemente din traditia egipteana, precum si unele informatii furnizate de autorii care au scris inaintea lui despre Egipt, adunand informatii pretioase, bucata cu bucata, Plutarh reuseste sa reconstituie mitul zeului, asa cum Isis insasi a adunat si a pus laolalta bucatile din trupul lui Osiris, reconstruindu-l.

„Vesmintele lui Isis sunt in culori diferite, pentru ca puterea ei actioneaza asupra materiei, care poate imbraca tot felul de forme, poate primi in ea orice substanta, lumina, intunericul, ziua si noaptea, focul si apa, viata si moartea, inceputul si sfarsitul. Imbracamintea lui Osiris nu are umbre si nici altceva deosebit; fiind el primul Principiu, fiinta pura si inteligibila, trebuie sa fie intotdeauna simplu, luminos, fara nimic amestecat.”

„… a trai crezand ca poti desparti nemurirea de cunoastere si intelegere inseamna ca aceea nu e viata, ci numai o scurgere de vreme. Iar cercetarea adevarului, mai ales aceea indreptata spre cunoasterea zeilor, nu inseamna altceva decat ca doresti sa te impartasesti din fericirea lor.”

„Eu sunt de parerea acelora care nu pun nici pe seama zeilor, nici pe a oamenilor ceea ce se spune pe dos despre Typhon, Osiris si Isis, ci cred, mai degraba, ca ei au fost niste daimoni puternici, ca aceia despre care Platon, Pitagora, Xenocrate si Hrisip, dupa cum ne‑au transmis cei mai vechi teologi, spuneau ca sunt cu mult mai presus decat semenii lor si ca au puteri superioare firii omenesti. In acestia, divinitatea insasi nu este nici pura, nici neamestecata; in ei, intelegerea spirituala din suflet convietuieste cu senzatiile trupesti; ei simteau placerea, durerea si toate celelalte suferinte din aceasta fire si aveau asupra lor o putere mai mare sau mai mica; intrucat in daimoni, ca si in oameni, pot exista si binele, si raul, intr‑o masura diferita.” (Plutarh)

Daca opera lui Plutarh este destul de bine cunoscuta, despre viata lui detinem mai putine informatii, ele provenind, mai ales, din unele referiri sumare ale autorului. Data nasterii lui este estimata, cu aproximatie, intre anii 45 si 48 d.Hr., in timpul domniei imparatului Claudiu, in orasul Cheroneea din Beotia, provenind dintr‑o familie instarita si cultivata. Tot astfel, data exacta a mortii lui este necunoscuta si se presupune ca ar fi survenit, la un moment dat, intre anii 120 si 130 d.Hr., sub domnia imparatului Hadrian. Se mai stie despre Plutarh ca a studiat la Atena, unde a si locuit o vreme; in timpul sederii lui in acest oras, Atena fost vizitata de imparatul Nero. Pentru a‑si completa educatia, face o serie de calatorii in Egipt, in Asia Mica, oprindu‑se la Roma, unde zaboveste mai multi ani si unde deschide o scoala.

A fost casatorit si a avut patru fii si o fiica. Sotia sa, Timoxene, s‑a prapadit pe cand era inca foarte tanara si, in amintirea ei, a scris o foarte frumoasa Consolare, gen filosofic pe care, inaintea lui, il abordase Seneca, in limba latina, dar ale carui scrieri ar fi putut sa le citeasca in original, pe cand se afla la Roma. Unele informatii despre descendentii sai sunt transmise de Apuleius, in lucrarea Magarul de aur, eroul sau, Lucius, declarandu‑se un urmas al familiei lui Plutarh, de la care ar fi mostenit inclinatia pentru scris, dar si atasamentul pentru cultul lui Isis si pentru magie. Se presupune ca Plutarh a revenit in orasul natal, Cheroneea, pe cand avea cam patruzeci de ani, instalandu‑se aici pentru totdeauna. Tot in aceasta epoca este datata si investitura lui ca preot al lui Apolo, in templul oracular de la Delfi, precum si initierea lui in misteriile lui Isis. Pentru felul in care si‑a indeplinit indatoririle de preot al lui Apolo, concetatenii sai si amfictionii de la Delfi i‑au inaltat un monument pe al carui soclu au scris: „Delfienii si cheroneenii i-au ridicat o statuie lui Plutarh supunandu‑se hotararii amfictionilor”.