Despre necunoasterea lui Dumnezeu. In cautarea unui Adevar pe care mintea nu il poate cuprinde

O teama la fel de veche ca omenirea este cea pe care o simtim in apropierea a ceva mult mai mare decat noi, ceva ce nu poate fi explicat, masurat sau cuprins cu mintea. Filosoful si teologul german Rudolf Otto a numit-o mysterium tremendum – si a gasit una dintre cele mai limpezi descrieri ale ei intr-un text scris cu saisprezece secole in urma.

Sfantul Ioan Gura de Aur, cel mai mare orator al Bisericii Rasaritene, rosteste aceste cinci predici sau cuvantari intr-un moment de mare tensiune teologica: anomeenii, un curent eretic condus de Eunomie din Cyzic, sustineau ca mintea omeneasca poate cunoaste, prin simpla logica, esenta lui Dumnezeu. Sf. Ioan Gura de Aur le raspunde nu cu trufie intelectuala, ci cu smerenie si forta retorica deopotriva, aratand ca nici serafimii nu pot privi in fata slava divina – cu atat mai putin omul. Pretul acestui curaj a fost exilul si, in cele din urma, moartea lui. Dar cuvintele Sf. Ioan Gura de Aur au supravietuit peste secole si sunt citite si astazi de teologi, filosofi si oameni obisnuiti deopotriva, in cautarea raspunsului la aceeasi intrebare: Cum traieste omul intalnirea cu un mister pe care nu-l poate cuprinde cu mintea?

Acest volum ofera o traducere noua, realizata direct din limba greaca, insotita de un amplu cuvant-inainte ce reconstituie viata revelatoare a Sf. Ioan Gura de Aur si miza teologica a celor cinci predici. O aparitie esentiala in colectia Spiritualitate Crestina a Editurii Herald – si pentru oricine a simtit, macar o data, ca unele lucruri sunt, cu adevarat, dincolo de puterea cuvintelor sau a ratiunii. Tema pe care o prezinta este la fel de actuala intr-un secol al falselor certitudini si al raspunsurilor date pe loc, pe cat era in Antiohia anului 386, in momentul aparitiei acestor omilii sau predici.

Aceasta carte este pentru tine daca:

• vrei sa descoperi unul dintre cei mai importanti oratori si propovaduitori ai crestinismului timpuriu
• te intereseaza felul in care erau purtate marile dezbateri intelectuale in lumea crestina a Antichitatii
• vrei sa afli mai multe despre personalitatea si epoca Sfantului Ioan Gura de Aur
• esti atras de texte clasice care au ramas relevante de-a lungul secolelor
• cauti o lectura care imbina istoria, cultura si reflectia filosofica.

Aceasta carte te ajuta sa:

• descoperi contextul istoric si intelectual in care au fost scrise omiliile (sau cuvantarile) Sfantului Ioan Gura de Aur
• descoperi modul in care una dintre marile voci ale crestinismului timpuriu abordeaza intrebarile fundamentale despre om, Dumnezeu si cunoastere
• intelegi literatura patristica dincolo de perspectiva strict religioasa
• explorezi o parte importanta a patrimoniului intelectual si spiritual al Antichitatii tarzii.

Exista o intrebare pe care Sfantul Ioan Gura de Aur o pune oricui crede ca a inteles esenta lui Dumnezeu: Daca doi oameni s-ar certa cu privire la intinderea cerului, unul spunand ca nu poate fi cuprinsa cu ochiul, celalalt pretinzand ca o poate masura cu palma – pe care dintre ei il vom crede ca detine Adevarul? Pe cel care isi recunoaste nestiinta sau pe cel care crede ca a masurat infinitul?

„Astfel, cand auzi ca «pe Dumnezeu nimeni nu l-a vazut vreodata», socoteste ca ti-a fost dat sa auzi ca nimeni nu l-a cunoscut pe Dumnezeu in esenta (ousia) sa cu deplina claritate.”

„Dupa cum lutul se supune in mainile olarului, oricat l-ar intinde acela si l-ar framanta, la fel si tu, precum lutul, sa ramai fara grai cand Dumnezeu voieste sa faca o lucrare.”

„Intocmai cum suvoiul apelor, cata vreme este lasat sa se scurga pe un camp neted, se raspandeste pe o suprafata intinsa si nu se inalta spre cer, in schimb cand niste maini pricepute il supun facandu-l sa se scurga in jos prin niste santuri, atunci se indreapta in sus mai repede decat orice sageata – tocmai in acest mod, cugetul omenesc, cand se bucura de multa usuratate, se raspandeste si se pierde. Insa cand este silit sa se adune din pricina imprejurarilor grele, odata ajuns in reculegere deplina, inalta catre cer rugaciuni adevarate si pline de tarie.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Sf. Ioan Gura de Aur (cca 350–407), arhiepiscop al Constantinopolului, este unul dintre cei mai mari predicatori ai crestinismului timpuriu – supranumit de posteritate „Gura de Aur” (Chrysostom) pentru elocventa sa. Nascut la Antiohia, intr-o familie instarita, primeste o educatie oratorica desavarsita, inainte de a alege asceza si studiul teologic. Ca preot la Antiohia, rosteste circa 700 de predici, printre care si cele cinci cuvantari din acest volum, spre apararea ortodoxiei de anomeeni, curent eretic ce sustinea ca mintea omeneasca Il poate cuprinde pe Dumnezeu la fel cum Se cunoaste El Insusi pe Sine. El apara neclintit ortodoxia si grija fata de cei saraci, platind cu exilul rigorismul sau moral. Moare in anul 407, in drum spre un nou loc de surghiun. Recunoscut ca Sfant si Doctor al Bisericii deopotriva in Rasarit si in Apus, Sf. Ioan Gura de Aur ramane, prin scrierile sale, unul dintre cei mai cititi Parinti ai Bisericii.