Despre suflet si inviere. Despre invatatura crestina

Despre suflet si inviere abordeaza doctrina despre existenta sufletului conforma cu invatatura Sfintei Scripturi, constituindu-se intr‑o aparare a adevarurilor si a traditiilor Bisericii cu privire la invierea trupurilor.

Despre credinta crestina este una dintre cele mai importante opere ale Sf. Grigore de Nyssa, daca nu chiar cea mai insemnata. Ea abordeaza aspectele principale ale invataturii religioase: cauza pacatului, scopul si motivul intruparii lui Dumnezeu, rascumpararea, botezul, Euharistia si raportul dintre recompensa si pedeapsa.

„Cati l‑au primit pe El, zice Evanghelia despre cei nascuti din nou, acelora le‑a dat putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu.”

„Dumnezeu nu poate fi invinuit pentru relele existente, caci El e facatorul celor ce exista, nu al celor ce nu exista. El a creat vederea, nu orbirea; a creat virtutea, nu lipsa ei. El a fagaduit binele suprem drept rasplata celor ce vietuiesc dupa virtute, dar fara sa sileasca firea omeneasca sau sa il tarasca pe om inspre bine impotriva vointei lui, ca pe un obiect insufletit. Si daca cineva, pe vreme senina, si‑ar indrepta privirile spre soare, iar apoi si‑ar inchide pleoapele nevrand sa mai priveasca, oare poate soarele fi invinuit pentru orbirea acestuia?”

„Intrucat lumea spirituala exista mai inainte de lumea sensibila si deoarece Carmuitorul a dat fiecareia dintre puterile ingeresti cate o sarcina spre purtarea de grija si randuirea lumii, Ziditorul a facut o faptura in care a pus icoana puterii ceresti; aceasta fiinta este omul. Si a pus in el frumusete dumnezeiasca, a pus natura spirituala inzestrata cu o putere nespusa.”

„Sa cercetam bunaoara tot ceea ce priveste bunatatea lui Dumnezeu. Si ce marturie a bunatatii poate fi mai tare decat a se intrupa si a cauta sa aduca inapoi pe cel dezertat la dusman, fara ca firea Lui neschimbatoare si neclintita in virtute sa se intineze prin atingerea cu firea schimbatoarea a vointei omenesti?” (Sf. Grigorie de Nyssa)

Sf. Grigorie de Nyssa, fratele mezin al Sf. Vasile cel Mare, s-a nascut in Cesareea din Capadocia. Este mai mult un autodidact, studiind sub indrumarea surorii sale Macrina si a fratelui sau Vasile, pe care il numea tata si stapan.

De timpuriu a devenit profesor de retorica. Se casatoreste cu Teosebia, dar la scurta vreme isi pierde sotia din cauza unei morti premature. La sfatul fratelui sau, Sf. Vasile cat si al Sf. Grigorie de Nazianz, intra in randul clerului, ocupindu-se foarte mult cu studiul dogmelor si retorica crestina. In anul 371 devine episcop de Nyssa, un orasel in apropiere de Cesareea, aflat in eparhia fratelui sau Vasile.

Rolul insemnat pe care Sf. Grigorie l-a jucat la Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopole (381) i-a adus titlul de "Parinte al Parintilor". A scris mult si s-a implicat in luptele impotriva ereziilor din timpul sau. Se stinge din viata in anul 395.

H. V. Campenhausen, referindu-se la Sf. Grigore de Nyssa, spunea ca este "teologul cel mai erudit al veacului sau; aceasta pentru ca, dintre marii scriitori crestini din secolul al IV-lea el a asimila in cel mai inalt grad cultura profana a antichitatii, pe care a folosit-o din plin la argumentarea si fundamentarea invataturii crestine". Toate scrierile lui sunt strabatute de un puternic suflu ascetic si spiritual. Dintre acestea, amintim:

1) Scrieri exegetice:

• Despre creatia omului, unde combate doctrina lui Origen despre preexistenta sufletelor
• Despre viata lui Moise (sau despre viata desavarsita)
• Cinci omilii la Rugaciunea Domneasca

2) Scrieri dogmatico-polemice

• Tratat contra lui Eunomiu, in care explica doctrina Bisericii cu privire la consubstantialitatea Fiului si a Sfantului Duh
• Anthirrheticus adversus Apollinarium, unde se sustine ca mantuirea noastra se datoreaza faptului ca Hristos a adoptat natura omeneasca in toata plenitudinea ei
• Despre invatatura crestina (sau Marele cuvant catehetic), in care explica pe larg si cu argumente imprumutate din filozofia greaca principalele invataturi ale Bisericii
• Despre suflet si inviere (sau Macrinia), unde sunt date explicatii teologice cu privire la suflet, moarte, inviere si reinnoirea tuturor lucrurilor

3) Scrieri ascetice:

• Despre feciorie, un indemn la viata curata
• Viata Sfintei Macrina, o scurta scriere alcatuita imediat dupa moartea surorii si invatatoarei sale.

In afara ce scrierile de mai sus exista cuvantari rostite cu diferite prilejuri (sarbatori sau evenimente funebre) care ii ofera posibilitatea de a dezvolta sau nuanta ideile pe care le-a expus sistematic in tratatele sale.