Domnul Presedinte

Premiul Nobel pentru Literatura (1967).

Domnul Presedinte este una dintre cele mai bune reprezentari ale romanului despre dictatura, onoare pe care o imparte cu opere semnate de Roa Bastos, Garcia Marquez si Mario Vargas Llosa.

In personajul „Domnului Presedinte“, caruia nu i se da un nume, descoperim trasaturi ale mai multor dictatori sud-americani, iar guvernul pe care il conduce este oglinda in care se poate recunoaste, mai mult sau mai putin, orice regim totalitar, cu toate efectele sale asupra societatii si a individului.

Limbajul surprinzator, cu valente poetice, scenele in care se fac simtite semintele realismului magic, personajele viu conturate, umorul fin si, nu in ultimul rand, suspansul fac din acest roman o lectura pasionanta.

"Ceea ce este cu adevarat frumos si transforma aceasta carte demonica, plina de episoade atroce, intr-o opera de arta autentica este structura sa formala si, mai ales, limbajul. Prin acestea, Domnul Presedinte a reprezentat un nou inceput in literatura de limba spaniola." (Mario Vargas Llosa)

"Intr-un anumit fel, toata opera sa, la fel ca toate operele autentice, este autobiografica." (Arturo Uslar Pietri)

"Domnul Presedinte, ca orice mare opera literara, poate fi citita intr-o cheie universala si atemporala, ca o naratiune proaspata in care se imbina experimentul cu dorinta de a clarifica secretele regimurilor dictatoriale. Asturias se joaca cu limbajul, dand un sens politic clasic acestei proze avangardiste." (Luis Mateo Diez)

Miguel Angel Asturias (1899–1974), diplomat, romancier, poet si dramaturg, a pus bazele a ceea ce va fi cunoscut mai apoi ca boom-ul latino-american.

Romanul Domnul Presedinte – inceput pe cand era student la drept (1920) si terminat in 1933 – este cea mai cunoscuta opera a sa, fiind adaptata cinematografic, jucata pe scena teatrelor si tradusa in principalele limbi internationale. Asturias este unul dintre primii scriitori care utilizeaza tehnica realismului magic.

Subiectul comun al operei sale este inegalitatea sociala: autorul denunta abuzurile care au avut loc de-a lungul istoriei Americii Latine, o consecinta a regimurilor politice. A absolvit Universitatea San Carlos din Guatemala. In timpul studentiei a participat la lupta impotriva dictaturii lui Estrada Cabrera. A fondat si a condus Universitatea Populara, dupa care a plecat in Europa, unde a trait cu intensitate evenimentele care aveau sa transforme batranul continent.

A studiat cultura mayasa la Sorbona, impreuna cu americanistul Georges Raynaud. In 1933 s-a intors in Guatemala, unde a fondat primul ziar de radio din tara, Diario del Aire. A dus o viata culturala si academica agitata. In perioada revolutionara (1944–1954) a avut diverse functii diplomatice. In 1967 a primit Premiul Nobel pentru Literatura. A murit la Madrid, pe 9 iunie 1974, dar ramasitele sale se afla la Paris, in cimitirul Père Lachaise.