Ecaterina Caradja Cantacuzino. O autobiografie

INGERUL DIN PLOIESTI PENTRU AVIATORII AMERICANI, MAMA PENTRU MII DE COPII ORFANI.

Prin acest volum, cititorii romani au acces pentru prima oara la traducerea in limba romana a cartii autobiografice Catherine Caradja from Romania care istoriseste viata autoarei, marcata de copilaria la orfelinat, de doua razboaie mondiale, ascensiunea si prabusirea Uniunii Sovietice, exilul in Statele Unite si intoarcerea in tara natala.

„Daca s-ar scrie un scenariu de film despre viata printesei Ecaterina Caradja Cantacuzino (1893–1993), am putea crede ca este o dramatizare monumentala, o inventie, pura romantare. Insa basmul Cenusaresei s-a intamplat cu adevarat si s-a desfasurat pe o durata de 100 de ani (varsta la care a murit Ecaterina), in Romania, Franta, Anglia si America. Printesa Ecaterina Caradja ramane una dintre personalitatile remarcabile ale Romaniei interbelice, desi putina lume ii stie povestea sau ii cunoaste faptele de curaj, altruism si binefacere.“ (ANTOANETA DOHOTARIU, jurnalista specializata in istorie)

„Cartea de fata este dedicata persoanelor care au fost inspirate de printesa Ecaterina in cei treizeci si cinci de ani petrecuti in America. Multi au auzit fragmente din povestea ei, dar aici o gasiti in intregime. A inceput sa dicteze casete in 1973 (cand avea optzeci de ani), dar abia in ianuarie 1991 a fost multumita de manuscris si a dat permisiunea de publicare. (...) Este scrisa la persoana intai, asa cum mi-a dictat-o.“ (DOROTHY BRITT, editor)

„De-a lungul anilor, oamenii m-au intrebat: «A fost ingrozitoare viata intr-un orfelinat ? Te-ai simtit foarte nefericita ? »

Nu-mi amintesc sa ma fi simtit speriata sau sa fi fost abuzata sau neglijata. Dar imi amintesc ca eram furioasa. Calugaritele imi spuneau: «Domnul a vrut ca parintii tai sa mearga la El impreuna». Poate ca imi spuneau acest lucru din compasiune, dar pe mine ma infuria. De ce i-a luat pe amandoi ? Nu putea sa-mi lase unul din ei ? Eram suparata pe Dumnezeu!

Dupa ce furia mi s-a mai potolit, am inceput sa visez cu ochi deschisi ca voi fi adoptata, ca si celelalte fete. In mod firesc, toate ne doream sa traim intr-o casa frumoasa, cu multi servitori, si sa avem parinti iubitori care sa ne indeplineasca orice dorinta.“ (PRINTESA ECATERINA CARADJA CANTACUZINO)

PRINTESA ECATERINA CARADJA CANTACUZINO (Ecaterina Olimpia Kretzulescu) s-a nascut in Bucuresti, pe 28 ianuarie 1893, ca descendenta pe linie materna a familiei Cantacuzino, cu stravechi radacini aristocratice. A fost fiica printesei Irina Cantacuzino si a printului Radu Kretzulescu. Parintii au divortat cand printesa avea doar trei ani, varsta la care micuta Ecaterina a fost rapita de tata si adusa intr-un orfelinat din Anglia, unde a fost inscrisa sub un nume fals pentru ca mama ei sa nu o mai gaseasca niciodata. Irina Cantacuzino a incercat in zadar sa-si regaseasca fiica, in memoria careia a construit o fundatie pentru copii orfani, Leaganul „Sfanta Ecaterina“. Ecaterina a fost gasita la varsta de 16 ani si redata familiei, fiind crescuta si educata de bunicul sau, printul Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit „Nababul“. A continuat activitatea filantropica a mamei sale la Leaganul „Sfanta Ecaterina“, care avea sa devina cel mai mare orfelinat din Romania secolului trecut. Totodata, a ajutat peste 1 000 de aviatori americani luati prizonieri in urma bombardamentelor de la Ploiesti din august 1943, ceea ce i-a atras numele de „Ingerul de la Ploiesti“. Pentru ajutorul dat pilotilor americani, in 1977 a primit Medalia de Onoare „George Washington“. Dupa instaurarea regimului comunist, a reusit sa paraseasca Romania in anul 1952 si a trait in exil in SUA, pana in 1990, cand a revenit in tara. A ales sa isi traiasca ultimii ani in orfelinatul infiintat de mama sa, unde a murit in 1993, la 100 de ani.