Emotii, afecte si sentimente in istorie

In ultimul sfert de secol, neurostiintele, antropologia si psihologia au redefinit statutul emotiilor ce pareau despartite de rationalitate. Ele au devenit un subiect de investigare si o sursa de cunoastere. Pornind de la aceasta premisa, paginile de fata vor incerca sa desprinda din evenimentele majore ale unei perioade, bine definite cronologic, principalele emotii pe care le‑au avut cei care au trait intr‑un spatiu politic si religios flexibil, pentru a pune in dialog stiintele contemporane cu gandirea si mentalitatile unui imperiu care a supravietuit mai mult de un mileniu: Bizantul.

Dificultatile sunt majore: vocabular limitat, lexicul afectiv se schimba de la o limba la alta, o lista stabila a afectelor care sa intruneasca unanimitatea cercetatorilor este greu de stabilit, nu sunt usor de distins diferitele sensuri ale afectivitatii: emotii, sentimente, temperamente, fire. Si sa nu uitam ca emotia si viata afectiva constituie un subiect dificil pentru orice tip de ancheta istorica, pentru ca fenomenul urmarit este efemer.
Am incercat, din aceasta perspectiva, sa analizez o anumita perioada din Istoria Bizantului, si anume, epoca imparatului Alexie I Comnenul (1081‑1118). Ce putem cunoaste despre viata si structura sa afectiva, ce legaturi a avut cu apropiatii si cu supusii, dar mai ales despre ritualizarea emotiilor pentru o constructie statala legitimatoare pe plan intern si extern puteti gasi rasfoind paginile acestei carti.

Pr. Emanoil Babus