Evadarea imposibila

"Evadarea imposibila intregeste memoriile carcerale ale Lenei Constante, intr-un diptic unde cartii despre ancheta, torturi si singuratatea celor8 ani de recluziune totala (Evadarea tacuta) i se adauga acum cartea despre viata in celulele comune ale inchisorii de la Miercurea-Ciuc, in asteptarea eliberarii. Autoarea fusese condamnata la 12 ani de detentie in procesul-mascarada montat de autoritatile staliniste impotriva lui Lucretiu Patrascanu si a apropiatilor sai. Evadarea imposibila se poate citi si ca o marturie despre puterea salvatoare a povestii, a naratiunii, in situatii extreme. Lena Constante se asaza in rolul unei Seherezade a infernului, care nu se salveaza pe sine povestind, de la o zi la alta, ci le salveaza pe cele ce o asculta de la lancezeala bolnava a lipsei de ocupatie, de la moartea spiritului. Se poate spune, de aceea, ca volumul de fata povesteste efortul salvarii aproapelui: la figurat, dintre zidurile inchisorii, la propriu, de la uitarea istoriei de catre un prezent tot mai departat de dansa. De aceea, cartea Lenei Constante are puritatea si taisul unei angajari etice fundamentale. Ea ramane necrutatoare cu aberatiile umanitatii, dar iertatoare cu greselile oamenilor.“ (IOANA BOT)

„Intelegand ca nu obedienta este solutia, ci revolta, chiar daca nu una de factura zgomotoasa, si simtind nevoia sa infrunte presiunile exterioare si izolarea, Lena Constante isi construieste compensatoriu o lume imaginara minutioasa, apeland la o «gimnastica intelectuala neintrerupta», dupa cum observa si Monica Lovinescu. Refugiul este interior si estetic: uneori construieste o casa utopica sub pleoape, alteori evadarea consta in alcatuirea unui dictionar mintal de versuri disparate. Cealalta lume, opusa anchetei si detentiei, este poezia, solitudinea fiind depasita printr-un urias gest estetic recuperator; dar evadarea mentala este dificila. Detinuta inventeaza povesti, confectioneaza papusi, compune basme si piese de teatru, deseneaza, reuseste, din devorarea vizuala a unui obiect oricat de mic, un adevarat peisaj, o lume noua.“ (RUXANDRA CESEREANU)

LENA CONSTANTE (1909–2005) a facut studii de arte aplicate la Universitatea din Bucuresti, pentru ca, inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, sa se alature echipelor de cercetatori conduse de Dimitrie Gusti (cea mai importanta manifestare a scolii de sociologie romanesti din perioada interbelica).

Apropiata de cercurile comuniste prin prietenia cu Lucretiu Patrascanu si sotia lui, imediat dupa razboi va participa la intemeierea primului teatru romanesc de marionete, la Bucuresti, impreuna cu aceasta din urma. Va fi arestata in „lotul Patrascanu", acuzata, judecata si condamnata, intr-unul dintre cele mai rasunatoare procese staliniste montate de noua putere comunista din Romania. Va ispasi o vina inexistenta, pana in 1962; la iesirea din inchisoare, dupa o scurta perioada de domiciliu fortat, revine la Bucuresti si lucreaza ca grafician si creator de marionete. In 1968 este reabilitata politic, asemenea tuturor celor condamnati in lotul respectiv, primeste dreptul de a semna si de a-si expune creatiile.

Tapiseriile sale, care utilizeaza fasii de tesaturi vechi, taranesti, integrate in ansambluri de mari dimensiuni si de o intensitate compozitionala aparte, au un succes extraordinar, atat in tara, cat si in strainatate, si ii atrag noi conflicte cu puterea comunista. Are, cu toate acestea, dreptul de a calatori in strainatate, alaturi de sotul ei, Harry Brauner (si el, una dintre victimele aceluiasi proces stalinist), un renumit etno-muzicolog.

Este autoarea unor texte pentru copii – Papusile harnice (1972), Papusile harnice in gradinita (1975), O poveste cu un tata, o mama si trei fetite (1995) –, dar inainte de aparitia celor doua volume de memorii din inchisorile comuniste – Evadarea tacuta. 3000 de zile singura in inchisorile din Romania (publicata in 1990, la Paris, sub titlul L'évasion silencieuse, apoi in romaneste la Editura Humanitas, in 1992 si reeditata la Editura Florile Dalbe in 1995; cartea a fost de asemenea tradusa in engleza, italiana si spaniola) si Evadarea imposibila. Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc, 1957-1961 (Editura Fundatiei Culturale Romane, 1993, reeditata la Editura Florile Dalbe in 1996) – nu era, practic, cunoscuta ca scriitoare. Regizorul Thomas Ciulei ii consacra un film documentar impresionant, Nebunia capetelor (La folie des têtes).