Evanghelia dupa Pilat

Romanul Evanghelia dupa Pilat a fost tradus in peste 20 de limbi.

In gradina Ghetsimani, un barbat asteapta sa fie prins si dat pieirii. Numele lui este Iesua, si e fiul unui dulgher umil din Nazaret. Dar cum se face ca este dusmanul Cezarului si al Sinedriului? Cum de-a ajuns acest nazarinean sa fie o amenintare pentru puterea lumeasca si cea a lui Dumnezeu? Soarta ii este pecetluita. Nu va vedea Ierusalimul in sarbatoarea Pastilor. Va muri pe cruce, si o stie.

Pilat din Pont i-a hotarat moartea fara sa clipeasca, nebanuind ca, trei zile mai tarziu, zvonul Invierii va incinge spiritele si asa nesupuse ale iudeilor. Dar Imperiul domneste prin ratiune. Asa ca pretorul va trebui sa demonteze legenda primejdioasa pe cale de-a se naste.

Astfel incepe calatoria lui Pilat: ca o ancheta. Reprezentantul Romei si al ordinii aduna marturii si respinge sau demonstreaza teorii si ipoteze. Insa treptat ratiunea incepe sa sovaie si trebuie sa se plece in fata evidentei. Pilat nu se afla in fata unei enigme, ci a unui mister mai inalt. Pilat nu-l poate dezlega. Ii mai ramane doar sa se indoiasca.

Sau sa creada.

„Eric-Emmanuel Schmitt are curajul de a formula cele mai indraznete ipoteze, iar reusita romanului sta in sinceritatea emotionanta a discursului si in smerenia in fata inexplicabilului.“ (Le Monde)

„Un aparent exercitiu de virtuozitate, care insa merge foarte departe. Pana la esenta lucrurilor.“ (Midi Libre)

„In Eric-Emmanuel Schmitt, filozoful, dramaturgul si scriitorul si-au dat mana pentru a concepe un roman complex si tulburator.“ (Le Point)

ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a nascut pe 28 martie 1960 la Lyon. In 1983 absolva cursurile prestigioasei Ecole Normale Supérieure cu o diploma in filozofie. Trei ani mai tarziu obtine titlul de doctor in filozofie. Debuteaza in 1991 cu o piesa de teatru, Noaptea de la Valognes. Ii urmeaza Vizitatorul, care ii aduce consacrarea si pentru care este distins cu trei premii Molière, Variatiuni enigmatice, Libertinul etc. In 1994 ii apare primul roman, Secta Egoistilor, dar scrie in continuare piese de teatru care fac sali pline in Franta si in strainatate. In 2001 este recompensat de Academia Franceza cu Grand Prix du Théatre pentru intreaga activitate.

De acelasi succes rasunator se bucura si romanele sale Evanghelia dupa Pilat (2000), Adolf H. Doua vieti (2001), Pe cand eram o opera de arta (2002), precum si eseul Viata mea cu Mozart (2005). Volumele care alcatuiesc „Ciclul invizibilului“ – Milarepa (1997), Domnul Ibrahim si florile din Coran (2001), Oscar si Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptatorul de sumo care nu se putea ingrasa (2009), Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodata (2012), Doamna Pylinska si secretul lui Chopin (2018) si Félix si izvorul invizibil (2019) – s-au aflat luni intregi pe listele de bestselleruri din numeroase tari.

Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri (2006), Visatoarea din Ostende (2007), Concert in memoria unui inger (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvela, Cei doi domni din Bruxelles (2012) si Razbunarea iertarii (2017). In 2008 publica romanul Ulysse from Bagdad, in 2011, Femeia in fata oglinzii, in 2013, Papagalii din Piata Arezzo, in 2014, dipticul Elixirul dragostei si Otrava iubirii, in 2015, Noaptea de foc, in 2016, Omul care vedea dincolo de chipuri, iar in 2019, Jurnalul unei iubiri pierdute, distins in 2020 cu Premiul Jules Renard. In 2021 apare primul roman, Paradisuri pierdute, din ciclul Strabatand secolele, iar in 2022, urmatoarele doua, Poarta cerului si Soare intunecat. In 2023 publica Provcarea Ierusalimului, un jurnal de calatorie in Tara Sfanta, cu postfata semnata de Papa Francisc. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii si distinctii literare, in 2001 primind titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. Cartile lui sunt traduse in peste 40 de limbi.