Faptele apocrife ale apostolilor Petru, Pavel, Ioan, Andrei si Toma

Cine erau apostolii lui Iisus Hristos? Cum erau oamenii in vremurile in care au trait acestia? Care sunt sursele de informatie pe care le avem ca sa aflam aceste lucruri, in afara de Faptele sfintilor apostoli din Biblie?

In timpul Antichitatii crestine, sub numele de Fapte sau Acte exista o literatura variata si larg raspandita, din care s-au pastrat fragmente insemnate. Aceste fabule, cu un caracter puternic romantat, proveneau in cea mai mare parte din mediile eretice, difuzand cunostinte despre doctrinele si obiceiurile diferitelor scoli gnostice. Venind in intampinarea unei curiozitati pioase in randul publicului crestin, acestea au cunoscut curand o circulatie masiva. Episcopii si dascalii catolici din acea vreme n-au precupetit niciun efort pentru a elimina atent ereziile, punand aceste texte la dispozitia oamenilor intr-o varianta purificata.

Astfel, intr-o perioada ulterioara le gasim printre posesiunile cele mai pretuite ale catolicilor de rand, atat in omiliile festive ale Parintilor eminenti, cat si in poezia religioasa si in lucrarile de arta sacra. Din ce in ce mai multe asemenea texte au fost descoperite si aduse in atentia publicului. Tiparirea lucrarii epocale a lui Lipsius Acta Apostolorum Apocrypha (1883), cuprinzand aproximativ 1 800 de pagini, Acta Pauli (1905) in copta a lui Schmidt, dar mai ales editia critica a Faptelor Apocrife (1891), semnata de Lipsius si Bonnet au deschis un larg si foarte putin cultivat domeniu al literaturii crestine antice. In volumul de fata sunt tratate cele mai vechi dintre aceste Fapte, oferindu-ne astfel o imagine a crestinismului de la sfarsitul secolului al II-lea.

In alcatuirea acestor texte, vom gasi atat capete suplimentare din Faptele lui Toma, cat si o asa-numita A treia epistola catre Corinteni, apartinand Faptelor lui Pavel si nemaiintalnita in alta parte. Una dintre cele mai vechi si mai interesante mosteniri ale Apocrifelor Noului Testament existente la ora actuala este reprezentata de Faptele Sfantului Pavel si ale Teclei.

Faptele lui Petru ne pun fata in fata cu Biserica Crestina, cu gandirea, simtirea si lucrarea ei religioasa de la finele secolului al II-lea. Dintre toate Faptele gnostice, Faptele lui Ioan au lasat cele mai multe urme in traditia Bisericii. Despre Andrei, fratele lui Petru stim foarte putin, iar daca in prezent dispunem de ceea ce poate fi considerat o parte din textul initial al Faptelor sale, aceasta se datoreaza stradaniilor prof. Bonnet. In Faptele lui Toma se spune despre acesta ca ar fi activat in India. Aceste Fapte, continand „atat adevarul, cat si fictiunea”, nu pot fi ignorate de catre profesor si predicator, de catre misionar si istoric.

„Principiul critic favorit – «cu cat mai romantat, cu atat mai recent ca origine» – nu se aplica prea bine acestei ramuri a literaturii, in care exorcizarea demonilor, invierea mortilor si alte miracole de vindecare si pedepsire se multiplica indefinit. [...] exista un bogat aparat al supranaturalului, constand din viziuni, aparitii angelice, voci din ceruri, animale si demoni vorbitori, care-si marturisesc cu rusine neputinta impotriva campionilor adevarului; din cer se pogoara torente de lumina nepamanteana sau apar semne misterioase; cutremure, tunete si trasnete ii ingrozesc pe pacatosi; elementele vant, foc si apa ii ajuta pe cei drepti; fiare salbatice, caini, serpi, lei, ursi si tigri sunt imblanziti cu un singur cuvant rostit de apostoli sau isi indreapta furia asupra persecutorilor; martirii muribunzi sunt invaluiti in ghirlande de lumina sau de trandafiri si crini si in mirosuri incantatoare, in timp ce genunile se deschid ca sa-i inghita pe dusmanii lor.” (Bernhard Pick)