Jar

In favoarea lui Liviu Rebreanu, mai ales in Jar, pledeaza detasarea ironica a naratorului de lumea descrisa si de fiecare dintre personaje. Scenele incipiente din Jar, petrecerea din casa Rozmarin la care participa, convocate ca in Agatha Christie, toate personajele dramei spre expozitie, sunt impregnate cu sarcasmul autorului. El priveste acele personaje ca pe un insectar viu, din care nici protagonista, ulterioara victima a naivitatii si a senzualitatii sale, nu face exceptie. S-ar zice ca scriitorul este un savant extraterestru care contempla prin telescop o civilizatie aflata la distanta de multe milenii-evolutie.