Jurnal. Stradanii zadarnice pentru unitatea exilului (1974-1978). Volumul 5

Cel de-al cincilea volum al Jurnalului lui Ion Ratiu, Stradanii zadarnice pentru unitatea exilului (1974–1978), descrie eforturile autorului de a mobiliza exilul la actiuni eficiente si indraznete impotriva regimului Ceausescu si de a inchega o organizatie unica a emigratiei romanesti.

„In perioada 1974–1978, in Comitetul National Roman (CNR), condus de Constantin Visoianu, neincrederea si dezacordurile au predominat intre aproape toti membrii si nemembrii sai. Se criticau pe rand unii pe altii, uneori deschis, dar, in general, pe la spate. Nu exista unitate intre exilatii romani nici macar in tarile unde se refugiasera, cu atat mai putin la nivel global. Acelasi joc de-a soarecele si pisica s-a desfasurat neabatut si cu Ion Ratiu. Cu toate acestea, el si-a continuat cu incapatanare misiunea, hotarat sa incerce din rasputeri sa genereze unitate, vorbind despre obiectivul sau oricui voia sa il asculte, chiar si celor care nu voiau.” (NICOLAE C. RATIU)

„In seara zilei de 15 octombrie 1975, Ion Ratiu a purtat o discutie amicala cu Noel Bernard, directorul Departamentului romanesc de la Radio Europa Libera, pe care a mentionat-o si in jurnalul sau. Printre altele, interlocutorul i-a spus: «Tu esti un Don Quijote romanesc». Desi a afirmat ca nu s-a simtit deloc jenat de remarca celuilalt, Ion Ratiu trebuie sa fi fost oarecum stanjenit de o astfel de caracterizare, care sugera ca este un aventurier, iar activitatea sa politica din exil, o iluzie. Insa Noel Bernard l-a descris cu afectiune, si probabil ca a avut dreptate, intr-un anume sens. Ratacind atatea decenii in exil, Ion Ratiu a fost permanent intr-o cautare de sine, asemenea cavalerului spaniol. Actiunile sale au fost indraznete, unele trecatoare, altele hazardate, dar niciodata nu s-a temut de dificultati si nici nu a sovait in fata primejdiei.” (STEJAREL OLARU)

ION RATIU (1917–2000) s‑a nascut la Turda. In primavara anului 1940, la initiativa unchiului sau, Viorel V. Tilea, a plecat la Londra, devenind cancelar diurnist la Legatia Romaniei. Dupa instaurarea regimului Antonescu si‑a dat demisia de la legatie si a ramas in Marea Britanie, unde si‑a continuat studiile ca bursier la Cambridge.

A devenit unul dintre liderii emigratiei romanesti. S‑a remarcat in cadrul Central European Student and Youth Society, Free Romanian Movement, a fost corespondent al mai multor ziare, agentii de presa si posturi de radio din Occident. Din 1984, a infiintat si condus Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi. In ianuarie 1990 s‑a intors in Romania si a candidat la Presedintie. A fost deputat in Parlamentul Romaniei, vicepresedinte al Camerei Deputatilor, respectiv reprezentant al Romaniei la North Atlantic Parliamentary Council (NATO). In 1991 a fondat ziarul Cotidianul.

A scris, printre altele: Policy for the West (1957), Romania de astazi. Comunism sau independenta? (1977), Moscova sfideaza lumea (1990), Cine ma cunoaste in tara asa cum sunt? (1991), Politica pentru Occident (1992), Clive si Anna: piesa in doua acte (1995).