Jurnalul pancreasului

Peter Esterhazy (19502016) s-a nascut la Budapesta, intr-una dintre cele mai vechi si mai renumite familii aristocratice din Ungaria, si a fost unul dintre cei mai cunoscuti autori postmoderni din Europa Centrala, o voce si o constiinta literara definitorie pentru problematica spatiului sau de referinta si un cronicar al Ungariei din perioada comunista si postcomunista.

A urmat initial studii de matematica la universitatea din orasul natal si a lucrat ca matematician intre 1974 si 1978; a debutat in 1978 in reviste literare, iar de atunci s-a dedicat in intregime literaturii. Autor prolific, a fost adept al unui ritm narativ voit sacadat, presarat cu surprize lingvistice, combinand experiente personale cu referinte din literatura maghiara si universala, citate si tonalitati diverse de umor, de la cel sarcastic la cel desantat. Opera lui vasta cuprinde romane, nuvele, piese de teatru, eseuri, studii, publicistica, lucrari traduse in douazeci si patru de limbi si incununate cu numeroase distinctii nationale (printre care prestigiosul Premiu Kossuth, in 1996) si internationale (Herder, in 2002, Grinzane Cavour, in 2004, Premiul Pacii al Uniunii Editorilor si Librarilor din Germania, in 2004, Premiul de Excelenta al Institutului Cultural Roman, Premiul Grinzane-Beppe Fenoglio din Italia, in 2007 etc.).
Curtea Veche Publishing i-a dedicat lui Pter Esterhzy o serie de autor n care au ap?rut, pn? acum, n traducerea regretatei Anamaria Pop, urm?toarele titluri: Verbele auxiliare ale inimii. Introducere n beletristic? (2007), Harmonia caelestis (2008), Edi?ie rev?zut? (2008), O femeie (2008), Rubens ?i femeile neeuclidiene (2009), La nceput eram nc? un om normal. Dialog cyberspa?ial (un volum inedit de convorbiri cu Iolanda Malamen, 2010), Nicio art? (2011) ?i Fancsik ?i Pinta (2014).

n 2015 este diagnosticat cu cancer pancreatic cu metastaz? hepatic?. Moare pe 14 iulie 2016. Perioada dintre cele dou? momente este surprins? n jurnalul de fa??, cea din urm? carte antum? a reputatului scriitor.



Sfr?it de septembrie 2015. La Trgul de Carte de la Gteborg este citit? scrisoarea deschis? prin care Pter Esterhzy, unul dintre cei mai cunoscu?i scriitori maghiari contemporani, anun?? c? sufer? de cancer pancreatic. Jurnalul de fa??, ?inut postmodern ?i ntr-o doar?, este cronica sacadat? a apropierii sfr?itului, cu gust am?rui de doctorii tardive ?i cu miros fetid de spital.

N?uc de haz ?i de triste?e, autorul contempl? priveli?tea timpului stricat ?i degenerescen?a propriului trup bruscat, obosit, p?r?sit. Fluidele corpului ?i fluidele con?tiin?ei se amestec? n ceva aproape de nedefinit. La limita biologicului, pancreasul schimb? sensul frazelor, le mpresoar?, le devine context lingvistic. Vocea auctorial? tr?ie?te o oncoidil?(!) cu Pancr?i?a, cancerul care i locuie?te trupul ?i care i devine iubit? de moravuri u?oare, capricioas? ?i neru?inat?, devorndu-l felin-calin.

Prins ntre neasumare ?i revolt?, cel care tr?ie?te n vecin?tatea mor?ii duce o r?fuial? onest? cu Dumnezeu, m?nnc? pantagruelic ?i rde homeric. Dobort, dar ?i sublimat prin suferin??, sc?ldat n umor ?i n umori, ajunge la ntreb?ri fundamentale despre via??, moarte ?i sensul bolii, scap?r? de (auto)ironie ?i, uneori, ntrez?re?te o scnteiere de rug?ciune.