Lexic de familie

Lexic de familie, roman autobiografic, castigator, in 1963, al Premiului Strega, este o meditatie subtila asupra memoriei, iubirii si fragilitatii legaturilor umane, scrisa cu autenticitate si nostalgie de una dintre marile autoare ale secolului XX.

Pe fundalul Italiei fasciste si al celui de-Al Doilea Razboi Mondial, impletind detaliul istoric si fictiunea, Lexic de familie urmareste copilaria si tineretea Nataliei alaturi de familia ei zgomotoasa de intelectuali evrei, in care discutiile despre politica, stiinta si literatura fac parte din rutina zilnica. Intr-o societate tot mai ostila, casa devine un refugiu, iar limbajul domestic colorat si repetitiv este firul invizibil care ii leaga pe membrii familiei, un cod secret al apartenentei. Istoria mare, care schimba destine, si istoria intima, cu pierderi, iubiri si reinventari succesive se suprapun, creand o fresca a Italiei interbelice si postbelice.

Romanul Lexic de familie are o tematica bogata, de la continuitatea memoriei, la forta cuvintelor de a tine vie o lume apusa si la modul in care identitatea se formeaza din fragmentele trecutului.

„Lexic de familie aminteste de modul in care marii modernisti au reinventat copilaria: Joyce, Compton-Burnett, Katherine Mansfield, fragmente din Constiinta lui Zeno de Italo Svevo si, mai inapoi in timp, Swann.“ (Los Angeles Review of Books)

„Natalia Ginzburg construieste, din cele mai marunte elemente ale vietii domestice, o lume avand complexitatea etica a marilor romane din secolul al XIX-lea.“ (The Guardian)

„Ginzburg nu a supradramatizat razboiul in scrierile sale, ci a cautat sa il integreze in viata de zi cu zi; parea parte a normalitatii pana cand s-a apropiat, iar atunci a sfasiat vietile personajelor sale.“ (Colm Tóibin)

„Magia romanului Nataliei Ginzburg consta in simplitatea absoluta a prozei, brusc iluminata de un singur cuvant care transforma o fraza intr-un fulger.“ (The New York Times)

NATALIA GINZBURG (1916–1991) s-a nascut la Palermo, tatal ei fiind cunoscutul om de stiinta evreu Giuseppe Levi, iar mama, catolica, membra a familiei intelectuale Tanzi. A fost crescuta intr-un mediu profund antifascist, iar in copilarie a asistat la arestarea tatalui si a fratilor sai. A frecventat liceul clasic si, dupa absolvire, a urmat cursuri de literatura, pe care insa le-a abandonat. De la 18 ani s-a dedicat activitatii literare si, la 22 de ani, a tradus in italiana prima parte a capodoperei proustiene In cautarea timpului pierdut. In 1938 s-a casatorit cu Leone Ginzburg si a intrat in miscarea torineza a intelectualilor antifascisti care a dat nastere editurii Einaudi. Dupa arestarea si moartea lui Leone Ginzburg, erou al Rezistentei italiene, a lucrat pentru Einaudi – o perioada intensa de activitate literara, de prietenii fructuoase (cu Cesare Pavese, Italo Calvino, Elsa Morante s.a.) si activism politic. In 1950 s-a recasatorit cu anglistul Gabriele Baldini. Cariera literara a Nataliei Ginzburg a inceput cu publicarea de proza scurta in revista florentina Solaria.

Debutul in volum a avut loc in 1942, cu romanul La strada che va in citta, semnat cu pseudonimul Alessandra Tornimparte, urmat, in 1947, de E stato cosi. Dintre operele sale de maturitate mentionam: Tutti i nostri ieri (1952), roman castigator al Premiului International Charles-Veillon, Valentino (1957), pentru care a primit Premiul Viarregio, Saggitario (1957), Le voci della sera (1961), culegerea de eseuri si povestiri Le piccole virtù (1962). In 1963 a aparut romanul Lexic de familie (Lessico famigliare; Humanitas Fiction, 2025), castigator al Premiului Strega. In 1983 a publicat biografia poetului si romancierului Alessandro Manzoni, La famiglia Manzoni, cu care a castigat Premiul Bagutta. A scris, de asemenea, mai multe piese de teatru, dintre care cele mai notabile sunt Ti ho sposato per allegria (1966) si L’inserzione (1968), volume de eseuri si memorii, numeroase articole de presa. Natalia Ginzburg a fost aleasa in Parlamentul italian in 1983 si 1987. Cartile sale sunt astazi traduse in peste treizeci de limbi.