Mama rade

Publicata initial in Franta, in 2013, Mama rade este ultima carte a legendarei artiste si regizoare belgiene Chantal Akerman.

Un volum de memorii emotionant si imposibil de uitat, care sondeaza adanc intr-una dintre temele centrale ale filmelor, adesea autobiografice, ale lui
Akerman: viata mamei ei. Akerman se concentreaza pe dificultatile cu care se confrunta in legatura cu apropiatul sfarsit al vietii mamei sale.

Cartea combina o scriitura directa si foarte personala cu fotografii de familie si cadre din propriile filme, pentru a recompune cat mai complet experienta ei.

„Mama rade este la fel de atent conceputa ca oricare dintre filmele lui Akerman. [...] Reapar episoade din trecut, regasim schimbari neasteptate de perspectiva si ecouri ale vocii lui Gertrude Stein, cu toata simplitatea, repetitiile si punctuatia precara ale acesteia.” (The Guardian)

„Faptul ca Mama rade este atat de bine scrisa nu e surprinzator, avand in vedere ca multe dintre filmele lui Akerman sunt construite ca niste proze scurte sau romane pe care nu le-a publicat niciodata. Ceea ce e surprinzator, insa, este cat de vulnerabila e aceasta carte, nu o vulnerabilitate comodificata, una examinata din toate unghiurile posibile pentru a avea certitudinea ca autoarea ramane interesanta, in ciuda faptului ca-si expune cele mai neplacute trasaturi, ci una inspaimantator de necenzurata.” (The White Revie)

Chantal Akerman s-a nascut la Bruxelles intr-o familie de polonezi supravietuitori ai Holocaustului. Akerman a inceput sa studieze regie de film la Bruxelles, dar, considerand prea didactica abordarea academica, a renuntat dupa un semestru. A locuit la Paris si la Ierusalim, inainte de a se muta la New York, in 1971, unde a lucrat ca receptionera, chelnerita, model si casiera la un cinematograf de filme pentru adulti, pentru a finanta filmele Hôtel Monterey si La Chambre. S-a intors in Belgia in 1973 si a realizat filmul Je, tu, il, elle, pe care criticul B. Ruby Rich l-a descris ca fiind „piatra de la Rosetta cinematografica a sexualitatii feminine”.

Filmul Jeanne Dielman, 23 quai du Commerce, 1080 Bruxelles, care a avut premiera la Cannes in 1975, a atras atentia la nivel international cand Akerman avea 25 de ani. De-a lungul intregii cariere, a respins formele cinematografice conventionale, abordand subiecte si genuri diverse, printre cele mai cunoscute filme ale sale numarandu-se: News from Home (1977), Letters Home (1986),
D’Est (1993), A l’est avec Sonia Wieder-Atherton (2009).

Ultimul ei film, No Home Movie, complementar volumului de memorii Mama rade, contine conversatii lungi intre Akerman si mama sa, despre boala acesteia si experientele ei din timpul razboiului. Pe 5 octombrie 2015, la un an dupa moartea mamei sale, Chantal Akerman s-a sinucis.