Mesagetii muntelui Kash

"Nu cred eu ca timpul trece, din trecut in viitor

Infinitul este unul, in prezentul calator

Nu cred nici ca sensul vietii, elixirul tineretii

Nu-l cunoaste eul care, sta ascuns in ochiul mintii

Supravietuitorii tribului de mesageti, o umbra palida a unui neam numeros si vestit odinioara, pe cand formau o tara intreaga in stepele Asiei Centrale, se insirau asemeni siragului de margele pe versantul stancos ce se reazema de muntele Kash, masivul con de piatra ce le margineste acum tot orizontul. Platourile bolovanoase - aspru ridate de vai inguste si adanci, impestritate cu palcuri de copaci - inconjoara muntele sfant pe zeci de kilometri si obliga putinii calatori care ajung in locurile pustii si sarace in apa, la ocoluri lungi si obositoare. Vai si amar de drumetii nesabuiti, care ratacesc mai mult decat le este necesar prin aceste locuri, negrijulii cu hrana sau apararea lor. Ajung cel mai adesea prada ursilor, lupilor si leoparzilor sau acvilelor vesnic flamande aflate in zbor si asteptandu-le pieirea!"