Minima moralia

„Singura autoritate pe care constiinta individuala nu si-o pune niciodata sau aproape niciodata la indoiala e autoritatea morala. Capacitatea de a distinge intre bine si rau, intre viciu si virtute, dreptate si nedreptate pare a fi la indemana tuturor. In materie de etica, functionam constant printr-o nedemolabila autocomplezenta. Traim intr-o inflatie baroca a competentei morale, intr-o lume a carei principala dezordine risca sa fie faptul ca toti membrii ei se simt moralmente in ordine sau ca toti resimt dezordinea proprie drept neglijabila. L'enfer c'est les autres – parem a concede cu totii. Prin urmare, le paradis c'est nous-mêmes.“ (ANDREI PLESU)

ANDREI PLESU s-a nascut in 1948 la Bucuresti. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, Sectia de istoria si teoria artei. A obtinut doctoratul in istoria artei la Universitatea din Bucuresti, cu teza Sentimentul naturii in cultura europeana. Lector universitar (1980–1982) la Academia de Arte Plastice, Bucuresti (cursuri de istorie si critica a artei moderne romanesti). Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucuresti (1991–1997). Este fondator si director al saptamanalului de cultura Dilema (ulterior Dilema veche), fondator si presedinte al Fundatiei Noua Europa si rector al Colegiului Noua Europa (1994), membru al World Academy of Art and Science si al Académie Internationale de Philosophie de l’Art, dr. phil. honoris causa al Universitatii Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau si al Universitatii Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’Honneur.

Scrieri: Calatorie in lumea formelor, Meridiane, 1974; Pitoresc si melancolie. O analiza a sentimentului naturii in cultura europeana, Univers, 1980; Humanitas, 1992; Francesco Guardi, Meridiane, 1981; Ochiul si lucrurile, Meridiane, 1986; Minima moralia. Elemente pentru o etica a intervalului, Cartea Romaneasca, 1988; Humanitas, 1994 (trad.: franceza, germana, suedeza, maghiara, slovaca); Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993 (trad.: germana, maghiara); Limba pasarilor, Humanitas, 1994; Chipuri si masti ale tranzitiei, Humanitas, 1996; Eliten – Ost und West, Walter de Gruyter, Berlin–New York, 2001; Despre ingeri, Humanitas, 2003 (trad.: franceza, maghiara, germana, engleza, polona); Obscenitatea publica, Humanitas, 2004; Comèdii la Portile Orientului, Humanitas, 2005; Despre bucurie in Est si in Vest si alte eseuri, Humanitas, 2006; Note, stari, zile, Humanitas, 2010; Despre frumusetea uitata a vietii, Humanitas, 2011; Fata catre fata, Humanitas, 2011; Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste, Humanitas, 2012; Din vorba-n vorba. 23 de ani de intrebari si raspunsuri, Humanitas, 2013; O idee care ne suceste mintile (in colaborare cu Gabriel Liiceanu si Horia-Roman Patapievici, Humanitas, 2014; Dialoguri de duminica (in colaborare cu Gabriel Liiceanu, Humanitas, 2015); Nelinisti vechi si noi, Humanitas, 2016; Despre inima si alte eseuri, Humanitas, 2017; Pe mana cui suntem?, Humanitas, 2018; Despre destin. Un dialog (teoretic si confesiv) despre cea mai dificila tema a muritorilor (coautor Gabriel Liiceanu), Humanitas, 2020; Capodopere in dialog, Humanitas, 2023; numeroase studii si articole in reviste romanesti si straine.