Nebunul. Seria Jocurile Zeilor. Capitolul 2

Cassian este ca dupa-amiaza unei zile ploioase de primavara.

O astfel de vreme este mereu potrivita pentru un somn lenes, pentru o zi plictisitoare la birou sau… pentru a muri. Barbatul cu parul saten si ochi intunecati umbriti de gene dese iti demonstreaza pana in ultima clipa cum poti sa sfarsesti si, mai ales, cat de dulce poate fi moartea.

Nimeni nu il cunoaste pe Cassian mai bine decat mine. Nici macar el insusi. Dar acest lucru nu ne salveaza, ci ne aduce sfarsitul. Totul se termina tragic atunci cand sunetul sinistru al unui glont strapunge picaturile de ploaie.

Speranta, unica emotie ce pastreaza lumea intacta, este distrusa, iar instinctele se elibereaza din originile sufletului si dezlantuie pustiul. Dar, pana atunci, NEBUNUL sta in dreapta mea.

„Dar si durerea poate fi uneori o placere.”