O ascunzatoare buna

Putine povesti reusesc sa surprinda cu atata delicatete dorinta copiilor de a gasi un loc bun de ascuns, amestec de joc si de cautare a sigurantei.

Micuta Susan cauta o ascunzatoare buna. Fratii ei au un paianjen intr-un borcan si tin cu orice pret sa i-l arate lui Susan. Dar lui Susan nu-i plac paianjenii, asa ca isi cauta un loc in care fratii ei sa n-o gaseasca. Ii intreaba pe bunica, pe vecina de alaturi, pe gradinar si pe postas si cu totii ii dau cate o idee, dar mereu cineva o gaseste.

Apoi Susan se asaza sa se gandeasca bine unde poate fi o ascunzatoare buna. Dar fara sa stie, tocmai o gasise! Si de-atunci inainte, ori de cate ori avea nevoie de un loc linistit unde sa-si culce papusa, ori sa-si sopteasca siesi un secret, ori sa se fereasca de paianjenii din borcan, se ducea acolo.

Louis Slobodkin (1903 - 1975) si-a dorit inca din copilarie sa devina artist. Cand avea cincisprezece ani, parintii l-au trimis la o scoala de arte in New York, unde ziua studia sculptura, iar noaptea lucra ca liftier. A scris si ilustrat zeci de carti, printre care O ascunzatoare buna si Uriasul cumsecade. Unele dintre cele mai cunoscute ilustratii ale lui sunt cele pentru O suta de rochii, de Eleanor Estes, si Many Moons, de James Thurber, pentru care a primit Medalia Caldecott in 1944.