Occidentul. O interpretare istorica

Cu o mie de ani in urma, civilizatia occidentala se desprindea anevoie din starea de anarhie provocata de caderea Imperiului Roman de Apus. Ce sanse avea aceasta societate frusta de tarani si razboinici, atat de departe de rafinamentul stralucitor al Chinei, al lumii islamice sau al Bizantului? Aparent, nu prea multe. Si totusi, Occidentul a ajuns sa cucereasca lumea, a inventat civilizatia tehnologica si a schimbat destinul omenirii.

Lucian Boia infatiseaza cauzele multiple ale unui triumf nesperat, de la inchegarea unui sistem agrar pana la sensurile filozofiei crestine si la mitul Progresului. Marea originalitate a modelului occidental a stat in asumarea fara reticente a schimbarii si perfectionarilor de tot felul. Incepand cu primele inovatii tehnologice ale Evului Mediu, trecand prin marile descoperiri geografice si prin revolutia industriala, si pana la actuala globalizare, Occidentul n-a incetat sa-si diversifice propriile structuri si sa-si accelereze ritmul, impletind interesul si idealul, speranta si disperarea, dispretul fata de ceilalti si afirmarea demnitatii umane. Din aceasta dinamica si din aceste contradictii s-a nascut lumea in care traim.