Opera integrala. Volumul IV

Cuprins: Phaidos, Parmenide, Theaitetos, Sofistul, Omul politic.

„Platon imi pare ca a ales pe drept cuvant acest fel de a filozofa prin dialoguri, ca sa puna mai lesne in gura altora feluritele si schimbatoarele sale idei.“ (MICHEL DE MONTAIGNE)

Nascut la Atena in 427 i.Cr, intr-o familie de vaza, PLATON parea menit sa se implice in politica. De altfel, unchii sai, Critias si Charmides, il invitasera sa li se alature la guvernarea lor tiranica, care urmase capitularii Atenei inaintea Spartei, in 404.

Intalnirea cu Socrate, al carui discipol devenise deja de cativa ani, i-a schimbat insa complet destinul. Dar in 399 Socrate e condamnat la moarte de democratia recent restaurata pentru delict de opinie: ar fi introdus in cetate zei noi si ar fi corupt tineretul. Platon se expatriaza pentru mai multi ani: calatoreste la Megara, apoi la Cyrene, in Egipt si, in fine, la Siracuza, in Sicilia. Aici intra in conflict cu tiranul Dionysios cel Batran si e expulzat fortat. Revine la Atena si, in jurul lui 370, infiinteaza Academia, prima scoala superioara de filozofie si stiinte. Rasunetul acesteia va fi imens. Platon nu renunta insa la proiectul de a intemeia in Sicilia domnia filozofilor, despre care scrie in dialogul Republica. De aceea mai calatoreste de doua ori acolo, la invitatia lui Dionysios II, fiul si mostenitorul lui Dionysios cel Batran, mort intre timp. Nu reuseste sa-l converteasca la filozofie pe Dionysios II si, din nou, isi risca viata. Filozoful continua sa-si scrie opera si sa predea la Academie pana la moarte, in 347.

De la Platon ne-a ramas o opera impresionanta, cuprinzand 32 de scrieri considerate autentice. Majoritatea dintre ele sunt dialoguri, si majoritatea dialogurilor l-au drept personaj principal pe Socrate, care dezbate cu feluriti interlocutori teme filozofice dintre cele mai diverse: etica, politica, religie, metafizica, psihologie, logica, iubire, fizica.

Din punct de vedere filozofic, opera lui Platon a format temelia filozofiei europene, fie ca ea a fost urmata, comentata si dezvoltata, fie ca a fost combatuta. Pe de alta parte, nu putini au recunoscut valoarea literara deosebita a dialogurilor – cu rastur nari neasteptate de situatie, personaje admirabil caracterizate, ironie subtila, uneori elan mistic. Iar rationamentul riguros se intersecteaza adesea cu imagini poetice, alegorii si mituri, care, toate laolalta, jaloneaza reperele condi tiei umane asa cum n-a facut-o nimeni altcineva vreodata.