Pe cont propriu. Jurnal (1989-1995)

Scriitoarea Doina Jela si-a publicat insemnarile zilnice din perioada comunista inca de la jumatatea anilor 1990, dar, in acelasi timp, a continuat sa-si noteze in jurnal diverse intamplari. Acum, la peste doua decenii, s-a hotarat sa publice notitele din perioada 19 septembrie 1989 – 30 decembrie 1995, anii unor mari prefaceri politice, sociale si economice pentru Romania si, de fapt, pentru intreaga Europa Rasariteana.

In jurnal se regasesc atat informatii despre viata culturala a Constantei, unde locuia pe atunci, cat si notatii despre intelectuali de prestigiu cu care a intrat in contact imediat dupa Revolutie. Este o carte despre anii tranzitiei, cu referiri la fetele noi din politica interna si crizele din 1990 (conflictul de la Targu Mures, protestele din Piata Universitatii, Mineriada, alegerile din „Duminica orbului”) si cu numeroase reflectii bazate pe lecturi din domenii vaste (filosofie, religie, stiinte politice, psihologie politica) si din autori interzisi pana atunci in Romania.

„Multe notatii din paginile de mai jos nu ma avantajeaza, in perspectiva timpului, deloc. Chiar deloc. Am optat sa le pastrez totusi, ca pe o fisa clinica, in fond, si Telejurnalul de noapte (TJN) tot o fisa clinica fusese, de data asta a unui adevarat tur de forta. Anii 1990–1995 reprezinta intervalul de timp in care intr‑un ritm rapid s‑a produs inversul spalarii mele pe creier operate de regim pe durata celor treizeci de ani de bombardament ideologic, i‑as zice chiar iradiere ideologica. Am ales totusi, pentru a amenda acea imagine, solutia notelor de subsol, o maniera de a «dialoga» cu mine insami, la distanta de treizeci de ani, ca un fel de dialog al psihoterapeutului de azi cu pacientul inca nevrotic sau pe cale de a iesi din nevroza, de acum treizeci de ani. Si cu multe‑multe note de lectura, rezumate de‑a binelea, plicticoase si puerile pana si pentru mine. Desi aveam la Revolutie, marea cotitura din viata noastra (a unora dintre noi fractura…), treizeci si opt de ani!

Pentru oricine sunt, cred, interesante propriile notatii facute in urma cu douazeci si cinci‑treizeci de ani, pentru a masura cum a scazut, cum a crescut, cum s‑a schimbat, in mod real, si nu cum isi inchipuie, proiectand asupra trecutului lumina prezentului si propria indulgenta cu sine. Despre notatiile mele indraznesc sa sper ca sunt de un interes mai larg, in masura in care dau o idee despre cum se schimba perspectiva noastra a tuturor, in momente de cotitura istorica, de schimbare a directiei, de rasturnare de valori. Cum s‑a schimbat ea atunci fata de anii dictaturii si cum s‑a schimbat acum, la peste treizeci de ani de la dezvrajire, fata de atunci, cand nu trecusera decat cinci ani de la inceputurile ei. Procesul nu este liniar si vectorial, ci comporta si intoarceri, al caror rezultat, nu cel mai nesemnificativ, este uneori faimoasa nostalgie.” (DOINA JELA)