Pianistul. Aminiri din Varsovia. 1939-1945

Bestseller Gaudeamus 2019.

 

 

Publicata in Polonia in 1946 si apoi interzisa de autoritatile comuniste, povestea pianistului si compozitorului evreu Władysław Szpilman despre lupta pentru supravietuire in ghetou si, mai apoi, intr-o Varsovie distrusa, sta, prin valoarea sa documentara si umana, alaturi de cele mai cunoscute evocari ale Holocaustului. In septembrie 1939, al Doilea Razboi Mondial incepea cu invadarea Poloniei. Tanarul pianist sustinea pe 23 septembrie, la radio, un recital cu lucrari de Chopin, in zgomotul bombelor germane. Inca nu stia ca aceea era ultima transmisiune in direct inainte de distrugerea statiei de emisie de la Radio Polonia. Avea sa se intoarca in studio in ianuarie 1945, imediat dupa eliberarea Varsoviei, si sa reia recitalul Chopin din 1939. In acest rastimp, Władysław Szpilman pierdea tot ce poate pierde un om in vremuri de ura, frica si razboi.

 

„Folosind un limbaj mai apropiat de stilul retinut al lui Primo Levi decat de urgenta morala a lui Elie Wiesel, Szpilman, un observator de o remarcabila luciditate, scrie despre cum a supravietuit datorita unei combinatii de ingeniozitate si noroc, in ciuda faptului ca familia i-a pierit.“ (Publishers Weekly)

 

„Władysław Szpilman descrie Holocaustul intr‑o proza retinuta care are, pe alocuri, intensitatea poeziei. Nu voi uita niciodata scena din Umschlagplatz: Władysław Szpilman se afla acolo, de partea cealalta a granitei vietii, ales pentru un transport in necunoscut, despre care toti stiau ca inseamna o anumita moarte. Parintii autorului, el insusi, fratele si cele doua surori ale sale impart intre ei o caramela taiata in sase – ultima lor masa impreuna.“ (Wolf Biermann)

 

Władysław SZPILMAN s-a nascut pe 5 decembrie 1911 la Sosnowiec, in sudul Poloniei. Membru al unei familii cu o bogata traditie muzicala, a studiat pianul si compozitia intai la Varsovia, iar apoi, din 1931, la Academia de Arte din Berlin. Dupa venirea lui Hitler la putere, in 1933, s-a intors la Varsovia, unde, ca pianist la Radio Polonia, a cantat din 1935 pana pe 23 septembrie 1939.

 

Władysław Szpilman a continuat sa cante si sa compuna in ghetou, unde s-a vazut obligat sa se mute, impreuna cu familia sa, din octombrie 1940. Dupa aproape doi ani in ghetou, familia Szpilman a fost deportata; printr-un uluitor concurs de imprejurari, Władysław s-a salvat, dar parintii, surorile si fratele sau, trimisi in lagarul de la Treblinka, au fost ucisi. In perioada urmatoare, prieteni de la Radio Polonia l-au ajutat, alaturi de alti polonezi care-i erau complet necunoscuti, sa se ascunda in partea „ariana“ a orasului. In noiembrie 1944, infometat si haituit intr-un oras distrus, a fost descoperit de ofiterul german Wilm Hosenfeld, care i-a dus mancare si i-a gasit o ascunzatoare mai buna. In ianuarie 1945, imediat dupa eliberarea Varsoviei, s-a intors la Radio Polonia, unde mai apoi a devenit director al sectiei muzicale.

 

In 1946 a publicat o prima versiune a cartii care avea sa devina celebra, numita initial Moartea unui oras. Desi cenzurata, a fost retrasa din circulatie de comunistii polonezi. Prietenul sau Artur Rubinstein a incercat fara succes sa-i gaseasca un editor in Occident in anii 1970, dar abia in 1998, dupa aparitia editiilor germana, engleza si americana, memoriile sale au devenit un bestseller mondial. Inainte sa moara, pe 6 iulie 2000, la varsta de 88 de ani, Władysław Szpilman a aflat despre importanta si succesul cartii, publicata astazi in 38 de limbi si ecranizata in 2002 de Roman Polański.