Piesa de rezistenta

"Delicat pana la cruzime, just pana la implozia frustrata a self-ului in resturile cangrenate ale unui selfie instrumentalizat si repetitiv, acest poem hiper-real detoneaza intimitatile si trucurile fardurilor politice si vorbeste exact asa cum trebuie sa vorbeasca poezia: spunand. Un exercitiu lucid de administrare logistica a viului, orice ar mai insemna el, astazi, oricat ar mai fi ramas din el, acum. Un slam necesar, un pumn pe care il meriti din plin. Pregateste-te!" (Sebastian Sifft)

"Teodora Coman a construit un proiect coerent in toate articulatiile lui, iar unitatea stilistica si de viziune face ca ansamblul sa para un singur poem, o dramatizare etico-intelectualo-afectiva a unei subiectivitati cerebrale. Tocmai in cazuistica densa, intrucatva ascetica, a interogarii de sine, autocritice, sta marca asumata a Teodorei Coman, diferenta ei specifica, cu tot cu pasionalitatea ei paradoxal glaciala. Un discurs compact al identitatii care isi cauta constant argumentele si, mai ales, contraargumentele." (Laura Francisca Pavel)

"O carte de care era nevoie si care era firesc sa vina. O carte a corpului, a ajustarilor lui si a presiunii aferente, a obsesiei si disciplinei. A iesirii din minte, din cap. Teodora Coman e intr-o cautare continua a propriei identitati, cautare pe care aici o duce la un alt nivel. Identitate umana, feminina, poetica, ideologica. In sala de fitness, in zgomotul respiratiilor, pe ritmul sec al numaratorii, intr-un set-up standard, gantere, apa, trainer, alaturi de alte corpuri seduse de efort, mintea ar trebui sa taca. Sa lase corpul sa execute. Pentru o poezie conceptuala ca a Teodorei asta poate fi provocarea maxima." (Svetlana Carstean)