Psihologia sanatatii mentale

Cum intelegem sanatatea mentala? Cum lucreaza psihologii clinicieni si ce teorii folosesc pentru a interpreta experientele oamenilor? In cursuri si manuale, persoanele despre care vorbim sunt observate adesea doar in studii de caz, care au fost scrise pentru a ilustra un punct de vedere. Experientele din viata reala pot oferi moduri diferite de intelegere, dar pot si sa ilustreze cat de larga si de diversificata poate fi paleta acestor experiente.

 

In volumul de fata, Naomi Fischer ne ofera o introducere clara si captivanta in psihologia sanatatii mentale si plaseaza in context istoric si cultural modul in care o intelegem suferinta atunci cand ascultam povesti de viata. In carte sunt prezentate diferite modele de intelegere a sanatatii mentale, cercetari privind cauzele problemelor de sanatate mentala si sunt prezentate si unele alternative recente la diagnostic, bazate pe psihologie. 

 

"Modelul pe care il folosim pentru a intelege problemele unei persoane are implicatii serioase. De exemplu, daca se crede ca o persoana este posedata de demoni, atunci este logic sa i se aplice o preocedura de exorcizare. Daca este considerata bolnava fizic, atunci i se va oferi medicatie sau interventie chirurgicala, sau chiar se va insista pe aceasta directie. Daca problemele sunt considerate ca fiind de origine in principal psihologica, persoanele ar putea resimti o presiune pentru a apela la o psihoterapie, chiar daca ele nu vor sa discute cu un specialist, iar uneori o psihoterapie poate fi o conditie impusa de un ordin judecatoresc. Cand un model este prezentat ca fiind adevarul sau cand specialistii vad lucrurile doar dintr-o singura perspectiva, oamenii nu sunt in masura sa aleaga de ce maniera sa-si considere problemele, in schimb altii le impun o semnificatie." (Naomi Fisher)

 

"Problemele lui Penny au fost intelese de medicul ei de familie la un nivel biomedical, astfel ca i-a prescris antidepresive. Psihologul i-a conceptualizat problemele la un nivel psihologic, astfel ca a incercat sa initieze o terapie cognitiva. Cat despre Penny, ea nu-si dorea decat sa se simta mai bine. Suferinta lui Penny e usor de inteles in contextul vietii pe care o ducea, avand foarte putina autonomie si fiind vulnerabila in fata tratamentului abuziv din partea sotului sau. Cand psihologul a vorbit cu Penny despre acest lucru, ea s-a simtit foarte tulburata. Analizarea problemelor in context a fost cruciala pentru Penny. Ea credea ca era bolnava, dar acum a inceput sa se gandeasca la viata ei si la cum dorea ea sa fie copilaria fetitei ei. A inceput sa-si vina in fire si sa-si recapete o parte din capacitatea de actiune, astfel ca in urmatoarele sase luni a demarat planuri pentru o viata independenta si un viitor autonom." (Naomi Fisher)