Recitindu-l pe Dostoievski. 200 de ani de la nastere

La Dostoievski, in centrul tuturor evenimentelor sta Omul framantat de indoieli, sfasiat de patimi, insetat de iubire, putere si bani, cautand credinta si pe Dumnezeu. Urcusurile si coborasurile relatiilor, caracterele descrise zguduitor si descarcarile electrice dintre personaje, maniera contradictorie in care acestea sunt construite genereaza un anumit „efect al complicitatii“ asupra cititorului: ajungem sa privim lumea prin ochii personajelor si s-o percepem simultan cu bataile inimii lor. Si parca tot nu este indeajuns.

Dostoievski pare ca ne provoaca sa ne intrebam: putem sa garantam pentru gradul nostru de „normalitate“ sau al altcuiva? Cat purtam in noi din Raskolnikov, Svidrigailov, Lujin, Stavroghin, Piotr Verhovenski, Fiodor Pavlovici, Smerdiakov sau Ivan Karamazov si cat din staretul Zosima, Miskin, Arkadi Dolgoruki, Dmitri sau Aliosa Karamazov? Care dintre noi este Aliona Ivanovna, Sonia Marmeladova, Aglaia Epancina, Polina Aleksandrovna, Katerina Ivanovna, Nastasia Filippovna sau Grusenka? Dostoievski te face sa te indoiesti si sa te infricosezi nu doar de ceilalti, ci si de tine insuti.

Volumul de fata isi propune sa-l dezvaluie pe Dostoievski din perspectiva a douazeci si patru de oameni de cultura care au interactionat intr-un fel sau altul cu opera lui (rusisti, traducatori, eseisti, teoreticieni ai literaturii, critici literari, critici de film, teatrologi, regizori, teologi, psihologi, jurnalisti).

Scrise cu ocazia bicentenarului nasterii emblematicului scriitor rus, eseurile din volum raspund la numeroase intrebari: de ce ramane Dostoievski unul dintre cei mai populari scriitori din secolul al XXI-lea? Care sunt aspectele contradictorii ale vietii si operei lui? Exista perspective noi de abordare a lui Dostoievski? In ce masura mai sunt relevante cautarile religioase, filosofice, spirituale si morale propuse de scriitor, intr-o perioada in care s-au intensificat teoriile conspirationiste, intr-o lume a postadevarului, intr-un angrenaj al postumanismului? In ce masura este Dostoievki un scriitor rus si in ce masura unul universal? Care sunt dificultatile in lectura moderna a lui Dostoievski? Finalmente, de ce sa-l mai citim azi pe Dostoievski?

„... activitatea mea literara are pentru mine o semnificatie solemna, ea imi da un scop si o speranta (nu de a obtine glorie si bani, ci de a realiza o sinteza a viziunii mele artistice si poetice, adica de a-mi exprima ideile cat mai deplin cu putinta inainte de a muri)...“ (Dintr-o scrisoare a lui Dostoievski catre nepoata sa, Sofia Ivanovna, Florenta, martie 1869)