Recreatia mare

Volumul Recreatia Mare a fost publicat de autor in 1965 si evoca perioada petrecuta de acesta in mijlocul elevilor ca profesor de istorie. Din aceasta perspectiva cartea pare sa fie adresata atat elevilor cat si cadrelor didactice pentru ca este si un minunat ghid pedagogic. Niciodata prezenta sa, ca dascal, nu este asociata cu teama, insulta sau agresivitatea. Ele sunt inlocuite cu morala unei intamplari, cu tactul si diplomatia dascalului care fac apel la respectul, bunul simt, la ratiunea celor mici, pe care jocul, naivitatea, prostul obicei ii poate distrage de la bunele practici si faptele temeinice. Iar autorul este dintre cei care construiesc increzatori in ceea ce este bun in fiecare copil. Este ajutat de multe ori si de context.

Un pusti plin de initiativa i se adreseaza, dorind sa se razbune tocmai pe echipa sa de fotbal, al carei capitan era. Camui Aurel, dintr-a VI-a, s-a ocupat de toate aspectele organizarii unui meci de fotbal amical cu echipa scolii vecine. Si pentru acest obiectiv a sacrificat toate orele de matematica din acel an scolar: atunci facea calcule si planuri pentru terenul de fotbal pe care se va juca partida, atunci cosea numerele pe spatele tricourilor tuturor colegilor, iar in ziua meciului, pentru ca fusese "cazut la matematica", colegii nu l-au primit alaturi de ei pe teren, tocmai pe el, capitanul lor, cel care se zbatuse atat pentru ca partida sa aiba loc.

Autorul, profesorul lui, nu numai ca nu-l razbuna, dar ii si felicita pe baieti.

Ironia este folosita cu maxima eficienta. Analogii inedite se realizeaza la tot pasul cu ajutorul comparatiilor si metaforelor: "Cuvintele curg siroi, ca dintr-un robinet uitat deschis si se opresc, intamplator, de-abia intr-o baltoaca de cerneala, in altul, literele sunt sarite de la fiecare cuvant, si randurile par ca niste garduri cu sipcile smulse… Stapanul caietului de colo duce parca o lupta neistovita cu gramatica, iar frazele ii ies invesmantate anapoda, ca cineva imbracat cu palton, dar cu picioarele desculte...".

Pentru cei care se ingrijoreaza ca acest volum contine experiente scolaresti petrecute acum trei-patru decenii, le spunem ca nu au de ce. Nimic nou sub soare! Apa trece, pagubele raman! Nu este vorba de facebook, dar este vorba despre o situatie de limbaj incriminata din acelasi motiv in "Pasareste", codul secret al tinerilor de altadata. Acesta putea juca usor feste atunci precum moda prescurtarilor de pe FB, din prezent.

Convingerea lui Mircea Santimbreanu ca arta este cel mai bun camarad al educatiei si ca ea poate razbate cu mai mult succes decat orice discurs didacticist, dincolo de orice piedici vremelnice, direct spre inimile voastre, ale copiilor, este motorul care pune in miscare aceasta carte. Nu ne ramane decat sa va invitam la lectura! Sa radeti in hohote, sa ramaneti pe ganduri, sa deveniti mai cititi si mai puternici!