Scripta Aramaica. Influenta scrierilor si a limbii aramaice asupra istoriei, religiei si culturii popoarelor semite

Volumul ofera o ampla prezentare a unor monumente literare atat cu caracter religios, cat si profan, apartinand acelor culturi care au folosit aramaica, limba de cultura a Orientului Mijlociu, timp de multe secole. Traduse din original, sunt prezentate rand pe rand manuscrise ale esenienilor de la Marea Moarta, extrase din literatura aramaica a iudeilor sau din literatura aramaica ghemarica, precum si texte ale enigmaticilor mandeeni, cunoscuti ca „ultimii gnostici”.

Arameii – popor semitic care vorbeau o limba inrudita cu cea a arabilor, a canaaneenilor si a asiro-babilonienilor – sunt atestati documentar in mileniul al II-lea i.Hr., deci cu mult dupa egipteni, sumerieni, evrei si canaaneeni. Pentru a rescrie istoria arameilor mergem pe urmele unor izvoare valoroase, si anume: textele sacre ale evreilor, care sunt sursa cea mai veche cunoscuta, textele cuneiforme asiriene si inscriptiile arameene. Istoria lumii nu ar fi completa daca nu am aseza cultura aramaica alaturi de cea greaca, araba, indiana, chineza, cea a Europei de Apus. Acest volum ne ajuta sa intelegem influenta considerabila a acesteia in istoria culturii si civilizatiei lumii.

In muzica bizantina, aceea care s-a raspandit in toate tarile ortodoxe si mai cu seama in Tarile Romane, un rol de frunte l-a avut Ioan Damaschin, de neam siro-aramaic, care a trait la Damasc si a fost la inceput un inalt dregator al califilor arabi. Din anul 726 d.Hr., Ioan Damaschin scrie tratate teologice in apararea icoanelor care fusesera eliminate si interzise in Imperiul Bizantin de imparatii iconoclasti. In muzica bisericeasca el a introdus sistemul celor opt glasuri (oktoechos), alcatuit din patru glasuri „vechi” autentice si patru „plagele”.

Din Studiul introductiv de exceptie semnat de Constantin Daniel, culegem informatii demne de interes, precum faptul ca rima a fost introdusa in poezie de siro-aramei, iar ea se regaseste cu precadere la Efrem Sirul, de unde asa-numita expresie „metrul lui Efrem Sirul”. De asemenea, siro-arameii au dat culturii universale un mare numar de scriitori si de ganditori dintre cei mai insemnati precum Maxim din Tyr, Porphyrios, care a transcris opera maestrului sau Plotin, sau Iamblichos si multi altii.

"Volumul de fata prezinta unele aspecte istorice si literare ale acestei vaste culturi mult prea putin cunoscute si despre care s-a scris fragmentar si relativ putin, cultura despre care nu exista o lucrare de ansamblu nici in literaturile straine." (Constantin Daniel)