Secretul fericirii puiului meu. Povestiri terapeutice

“Cu hainute ceruite, mai degraba varuite, ramuri scurte si mai lungi se incurca prin furtuni, vrand sa spuna ca-s nebuni fulgisorii de zapada, care nu se-opresc sa cada. Iata insa-o blanda raza; pare sa fi auzit... vaiet scurt, dar ascutit, ca povara-i mult prea grea pentru biata creanga, da, cel putin asa-i parea. Leila, o caprita alba precum neaua, jucausa si ghidusa ca si agera maimuta, se catara pe tot ce intalnea. Insotita de o capra, mama sa, era tare bucuroasa de lumina cea calduta infasand in tavalugi fulgisorii de zapada ce stateau abia sa cada... pe pamant, pe-al ei botic.” (Fragment din “MICUTA LEILA” de Elena Bolanu)