Sfintenia papucilor de casa. Despre renuntarea la lume

Doua mari ideologii domina societatile occidentale: declinismul si catastrofismul. De la inceputul secolului, toate evenimentele par sa confirme acest pronostic: incalzirea climatica, terorismul islamic, coronavirusul si razboiul Rusiei impotriva Ucrainei. Singura salvare posibila este propriul camin, ultim refugiu si protectie contra salbaticiei. Dar casa din zilele noastre nu este un simplu adapost, ci un spatiu in sine care inlocuieste lumea. Poti sa te bucuri de pe canapea de placerile oferite odinioara de cinematograf, de teatru, de cafenele.

Totul sau aproape totul ne poate fi livrat la domiciliu. Si atunci de ce sa iesi din casa si sa te expui? Scopul eseului de fata consta in analiza acestei mentalitati a retragerii si a renuntarii, in intelegerea radacinilor sale filosofice si a formelor istorice. Fiindca niciodata tensiunea dintre dorinta de a vagabonda si inclinatia spre solitudine nu a fost atat de puternica. Iar izolarea obligatorie, veritabil cosmar al ultimilor ani, pare sa fi fost inlocuita in cazul multora de o autoizolare voluntara. Nu tirania sanitara ne ameninta, ci tirania sedentara. Oare papucii de casa si halatul vor deveni noile embleme ale lumii viitoare?

„Cu talentul sau obisnuit, Bruckner creioneaza portretul dulce-amar al unei omeniri ghemuite, chircite, care considera ca mai putin inseamna mai bine.“ (Le Monde)

„COVID-ul a accentuat o tendinta care ia amploare inca de la inceputul secolului XXI: cea a extinderii
excesive a spatiului domestic, careia ii corespunde micsorarea spatiului public. Acest fenomen, dupa parerea
filosofului, ar fi un raspuns la o politica a fricii, prin frica si pentru frica, o politica ce guverneaza inca de la inceputul secolului.“ (Le devoir)

„Observator ingrijorat al unei epoci care duce lipsa de idealuri, Bruckner zugraveste o imagine fara concesii a
vietilor noastre infuzate de confort si ii pulverizeaza pe cei care, asemenea lui Oblomov, eroul literaturii ruse,
traiesc culcati si devin treptat niste fiinte diminuate. Un eseu salutar si coroziv.“ (Revue des Deux Mondes)

Nascut la Paris in 1948, Pascal Bruckner este romancier si eseist, o figura emblematica a intelectualitatii franceze. A fost ales membru al Academiei Goncourt in 2020. La Editura Trei au aparut toate romanele sale – Casa ingerilor, Luni de fiere, Hotii de frumusete, Fiul cel bun, Care dintre noi doi l-a nascocit pe celalalt?, Iubirea fata de aproapele, Capcaunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfanelii, Iubito, eu ma micsorez!..., Pazea, se-ntoarce Mos Craciun!, Paria, Un an si o zi, volumele de eseuri – Noua dezordine amoroasa, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Casatoria din dragoste, Euforia perpetua, Mizeria prosperitatii, Tirania penitentei, Intelepciunea banilor, Un rasism imaginar, O scurta eternitate, Din prietenia unui munte, Un vinovat aproape perfect, Sufar, deci exist, precum si volumul de teatru Ce doreste domnul?