Soimul si omul de zapada. O poveste adevarata despre prietenie si spionaj

Povestea care urmeaza este una adevarata. Numele unor personaje au fost schimbate pentru a le proteja confidentialitatea.

Multi tineri au copilarit in anii saizeci si inceputul anilor saptezeci, s-au dus la facultate, si-au inceput cariera, s-au casatorit, si-au construit o familie si au pornit pe drumul spre varsta de mijloc linistisi, cu toate ca fusesera scaldati in fierbinteala emotionala a unui razboi controversat, cu asasinate, conflicte rasiale si cu Watergate. Multi tineri americani au fost dezgustati cand au descoperit ca America Reala nu se compara invariabil cu America Ideala, si multi au fost sedusi de euforia drogurilor si de banii castigati usor din traficul de droguri.

Chris si Daulton erau doi oameni dintr-o multime – generatia exploziei demografice de dupa razboi: mai bine plasati material ca majoritatea, dar vlastare care cresteau in acelasi sol ca milioane de alte vlastare. Bill Dougherty spunea despre Chris: „Era ca multi alti pusti. Pe listele de recrutare avea un numar mare, asa ca nu a fost recrutat; cu toate acestea a fost afectat de razboiul din Vietnam. A vazut ce i-a facut razboiul tarii, cum s-au dus pe apa sambetei zece ani. I-a vazut pe Spiro Agnew, pe John Mitchell si pe Richard Nixon.”

Dar altii ca el nu au devenit spioni sovietici.